Un foarte cunoscut romancier german, Heinrich Böll, explica într-un interviu rămas celebru că valoarea amintirilor nu reprezintă doar legătura noastră cu trecutul, ci, și mai important, un univers emoțional
Ar fi frumos...
... ca la Matematică elevilor să li se spună întâi la ce folosește fiecare teoremă și formulă și abia apoi să fie puși să le învețe și să rezolve exerciții pe baza lor. În plus, ar fi minunat să li se prezinte, pe scurt și în cele mai remarcabile realizări ale lor, personalități din toată istoria disciplinei (vezi povestea cu elevul Gauss, care și-a uimit profesorul și a revoluționat domeniul).
Ce frumos ar fi ca la Fizică să se pună accentul pe experimente și discuții cu fizicieni experimentaliști. Un plan înclinat și un circuit electric se pot prezenta și în clasă, pentru restul există filmulețe captivante. De pildă, cu LHC, marele accelerator de particule de la Geneva, sau cu LIDAR, sistemul de scanare din dronă a terenului, care dă la iveală descoperiri arheologice!
Ce frumos ar fi ca la Chimie să se realizeze cât mai multe experiențe de laborator și să se povestească despre familia Curie și alții ca ei.
La Istorie ar merita să se insiste mai mult pe filozofia istoriei și ce învățăm din ea (ca să nu-i repetăm perioadele negre), plus dezvoltarea istorică a continentelor, zonelor, statelor și regiunilor - și mai puțin pe reținutul unor ani și date. Valabil și pentru Istoria lumii, și pentru cea a României, cu mult mai multe date despre istoria recentă, mai exact despre perioada comunistă. Poate că n-ar mai exista tineri născuți după 1989 care să creadă că era mai bine înainte...
Geografia ar trebui să insiste și ea pe specificul continentelor, zonelor, statelor și regiunilor, încercând să răspundă la întrebarea „De ce-ar merita să mergem acolo?” - inclusiv pentru toate zonele țării noastre. De asemenea, e normal ca un absolvent de liceu, chiar de gimnaziu, să știe câte ceva despre superlativele Terrei: cel mai înalt munte, cel mai lung fluviu, cea mai adâncă groapă marină.
La Română, evident, să știe să vorbească și să scrie limba maternă fără cusur. N-ar strica și un pic de stilistică.
Literatura Română, da, și anume până la autori în viață, dar neapărat și Literatură Universală.
Arte vizuale - e ridicol ca un elev să termine 13 clase fără să poată trasa o linie dreaptă și un cerc cât de cât corect cu mâna liberă. Deci exerciții de desenat elementar, de perspectivă, de armonizare a culorilor (inclusiv în vestimentație!) și, desigur, cunoștințe rezonabile despre istoria artei și marii artiști.
Ce frumos ar fi ca la Sport să se facă mișcare cu adevărat. Poate ar fi o idee să nu se dea note, că și-așa se dau din oficiu.
Ce frumos ar fi să se facă la școală Dezbateri și Teatru, indiferent de profil. Tinerii ar învăța cum să se miște, limbajul gestual, să nu fie nici timizi, nici obraznici, și mai ales să-și susțină cu argumente un punct de vedere.
Ce frumos ar fi ca elevii să termine școala având o idee cât mai bună despre cum funcționează economia unei țări, în special cea a României. La IT și TIC să învețe cum să folosească un calculator nu doar navigând pe net, jucându-se și urmărind emisiuni. Să învețe să programeze, indiferent de profil! Gândirea algoritmică este un instrument formidabil în orice profesie și activitate.
Ce frumos ar fi ca la Dirigenție să aibă loc discuții libere despre orice. Diriginta/dirigintele trebuie să fie ca a doua mamă (al doilea tată) a fiecărui copil. Între altele, ar trebui să discute cu ei lucruri legate de comportament, de la politețe și bune maniere (inclusiv online) până la... codul rutier!
Se-ntâmplă toate astea, deja, pe undeva? Jos pălăria pentru acei profesori.
În rest... ar fi frumos!