Arhimandritul Benedict Sauciuc la ceas aniversar

De mai bine de șase veacuri la Mănăstirea Neamț arde necontenit candela credinței, a smeritei cugetări și a dragostei față de Cerescul Tată, Care Își deschide generos „brațele părintești” primind mereu noi călugări ce se jertfesc pe sine Învierii, dăruindu‑se lui Dumnezeu. În această existență de străluciri și suferințe, Mănăstirea Neamț cunoaște o impresionantă listă de peste 150 de stareți. Fiecare în parte a însemnat pentru renumita chinovie o pagină de istorie mai mult sau mai puțin cunoscută. De exemplu, după strălucita stăreție a Sfântului Cuvios Paisie, de la finele veacului al XVIII‑lea, spiritul iscusitei sale cârmuiri nu s‑a stins, ci l‑a luminat și inspirat pe unul din vrednicii lui urmași, actualul stareț al Mănăstirii Neamț, arhimandritul Benedict Sauciuc. Pe 5 noiembrie se împlinesc 25 de ani de la instalarea sa în scaunul marilor stareți ai Neamțului: Paisie, Ilarie, Dometian, Neonil, Narcis Crețulescu, Pavel Șerpe, Nicodim Munteanu și alții. Cifra rotundă de stăreție se întregește prin împlinirea a 60 de ani de viață ai ocârmuitorului obștii monahale din „mănăstirea mănăstirilor”. Cu prilejul celor două momente aniversare, așternem pe hârtie spre știința viitorimii câteva aspecte din viața și lucrarea părintelui stareț Benedict Sauciuc.

Născut la 3 noiembrie 1962 în binecuvântatul ținut al Botoșanilor, localitatea Copălău, într‑o familie cu 11 copii, tânărul Dumitru a hotărât să ia drumul călugăriei. S‑a închinoviat în lavra nemțeană la data de 15 noiembrie 1982, la vârsta de 20 de ani, chiar în ziua când odinioară Sfântul Paisie, starețul cu viață îmbunătățită al Neamului, a pășit către Cer. Poate nu a fost o întâmplare, căci Cuviosul Paisie a ocrotit pașii novicelui până l‑a așezat în vrednicul scaun al stăreției nemțene, veghind pe mai departe ca lucrarea‑i să se arate binecuvântată.

Începutul s‑a dovedit plin de încercări, ascultări grele, îndeplinite de novicele vieții călugărești cu credincioșie și dăruire, cu răbdare și rugăciune. Știa zicerea altui mare Paisie, Aghioritul: „nu poți fi părinte dacă nu ai fost întâi ucenic”. După doi ani de la închinoviere, în 1984, în biserica mare a Neamțului, fratele Dumitru a luat îngerescul chip devenind Benedict, cel binecuvântat. Peste alți patru ani, a primit hirotonia întru ierodiacon, apoi, îndată, pe cea de ieromonah. Stăreția Neamțului i‑a rânduit responsabilități din ce în ce mai solicitante, pe care tânărul slujitor le‑a împlinit cu râvnă, păstrându‑și totodată dorința de a‑și desăvârși studiile. Absolvent al Seminarului de la Mănăstirea Neamț, al Facultății de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iași, licență și studii de master, dar și doctor în teologie al Facultății „Justinian Patriarhul” din București, părintele Benedict dovedește și astăzi aceeași perseverență în formarea nu doar duhovnicească, ci și cărturărească. Pe data de 25 august 1991 a fost hirotesit protosinghel, iar pe 1 aprilie 1998, arhimandrit, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în timpul păstoririi sale ca Mitropolit al Moldovei și Bucovinei.

Devoțiunea în împlinirea ascultărilor încredințate, spiritul gospodăresc, fervoarea, râvna și dragostea față de mănăstirea sufletului său au constituit tot atâtea fundamente pentru obștea nemțeană, care, pe 31 octombrie 1997, l‑a ales în fruntea ei. La data de 5 noiembrie 1997, Părintele Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, în prezența soborului Mănăstirii Neamț, dar și a multor stareți și egumeni din binecuvântata Moldovă, l‑a așezat în scaunul stărețesc al ctitoriei mușatinilor. Toți cei de față au asistat la cuvântarea-program rostită de părintele Benedict. Afirma că nu este ușor să devii cârmuitorul unei mănăstiri cu un patrimoniu spiritual, cultural și material excepțional, căci trecutul luminos al înaintașilor reprezintă o mare și frumoasă responsabilitate: te obligă să lupți ca să ajungi la jertfa și dragostea lor. Așa a făcut și continuă să o facă părintele arhimandrit de când se află în fruntea Mănăstirii Neamț. Străvechea lavră avea nevoie de o perioadă de refacere după îndelunga umilință suferită în timpul regimului comunist. Obștea, împreună cu noul ei cârmuitor, a început trudnica lucrare ce continuă și azi, învederându‑se nu doar în ziduri, ci și în izbânzi duhovnicești spre a duce chinovia mușatină la strălucirea hărăzită de vrednicii ei ctitori, dar și de miile de călugări ce s‑au nevoit aici de‑a lungul atâtor secole de existență. Nu știm ce alt stareț ar mai fi luptat cu atâta dârzenie pentru bunurile lăsate de înaintași mănăstirii, fiind o pildă de îmbinare armonioasă a vieții liturgice cu activitatea gospodărească, a îndrumării duhovnicești a pelerinilor cu ospitalitatea arătată lor.

Dincolo de vorba răspicată a starețului Neamțului se ascunde o puternică iubire față de monahi, pentru mănăstirea unde a primit îngerescul chip și pe care o păstorește. Încercăm o succintă listă a celor mai importante realizări ale stăreției de un sfert de veac a arhimandritului Benedict Sauciuc, precizând dintru început că nu‑i ușor să cuprinzi într‑un articol atâtea înfăptuiri, deoarece chinovia a cunoscut mari și profunde prefaceri sub toate aspectele - duhovnicesc, administrativ‑gospodăresc, liturgic, cultural‑misionar: restaurarea picturii bisericii ștefaniene și a celei de pe cupola porții de acces din turnul clopotniței; zidirea celor șase altare noi (Schitul Băiceni - Cotnari, Schitul Cărbuna, Schitul Braniște, biserica de la Schitul Icoana Nouă și cea de la Icoana Veche, paraclisul din incinta stăreției), reparații capitale la bolnița mănăstirii, refacerea și înfrumusețarea bisericii cu hramul Sfântului Ioan Evanghelistul din cimitirul lavrei, care, la rându‑i, a fost înfrumusețat prin refacerea tuturor mormintelor monahale; reconstrucția integrală a tuturor clădirilor din gospodăria anexă a mănăstirii, construirea de case monahale și dependințe, alimentarea cu gaz metan. Numeroase alte realizări se adăugă listei deja prezentate: Centrul social‑cultural „Sfântul Paisie”, cu o capacitate de cazare de peste o sută locuri, săli de conferințe, bucătărie, trapeză; Centrul social-pastoral „Sfântul Nectarie” de la Schitul Braniște; măreața stăreție a Mănăstirii Neamț, care are în incintă și un frumos paraclis; clădirea Cancelariei, adăpostind la etaj cabinetul stomatologic „Sf. Andrei”, restaurarea „palatului Nicodim”, dar și a altor edificii mănăstirești. Să adăugăm grija pentru refacerea, reorganizarea beciurilor, magaziilor, atelierelor, grădinilor și livezilor, a stânei și văcăriei; zidirea unor monumentale porți, a două iazuri mari, înnoirea parcului utilajelor agricole, construirea unor garduri trainice, întinse pe mulți kilometri, precum și alte împliniri ce nu pot fi cuprinse într‑un restrâns spațiu editorial; toate acestea vorbesc despre fervoarea, priceperea, tenacitatea și jertfelnicia arhimandritului Benedict. Pecetea hărniciei părintelui stareț s‑a imprimat și în străvechile schituri ale mănăstirii: Vovidenia, Pocrov, Icoana Nouă, Icoana Veche, unde, într‑un sfert de veac, s‑au efectuat ample lucrări de restaurare‑consolidare a bisericilor și dependințelor monahale, construirea a două biserici noi la Icoana Nouă și la Icoana Veche, sporind totodată viața duhovnicească și liturgică a lor. Trebuie evidențiată și latura culturală a celor 25 de ani de stăreție a părintelui Benedict. Dintre cele mai însemnate realizări amintim: înființarea Muzeului „Paisie” din incinta cetății, sprijinirea organizării Muzeului „Visarion Puiu” de la Schitul Vovidenia, reorganizarea celebrei biblioteci, găzduirea multor manifestări spiritual‑culturale desfășurate în Mănăstirea Neamț, publicarea unor scrieri în volum sau în ediții jubiliare și omagiale, participarea la emisiuni de radio și televiziune, primirea a numeroase delegații care au vizitat mănăstirea, fiind bine cunoscută filoxenia arhimandritului Benedict, dar și dragostea sa față de frumusețea casei lui Dumnezeu, înnoind și împodobind bisericile chinoviei cu veșminte și odoare alese. Nici activitatea cărturărească nu trebuie uitată, părintele Benedict Sauciuc semnând, ca autor sau colaborator, cărți, studii ori articole la diverse publicații religioase și laice: Mănăstirea Neamț, Ed. Trinitas, 2005; Evoluția proprietăților imobiliare ale Mănăstirii Neamț, Iași, 2012; Odoare liturgice și obiecte bisericești la Mănăstirea Neamț, 2017; Mănăstirea Neamț. Vatră de spiritualitate și cultură românească, teza sa de doctorat, publicată în două volume, 2017. Toate acestea arată o constantă preocupare a părintelui stareț nu doar pentru latura administrativă, ci și pentru cea duhovnicească și culturală a mănăstirii. Ca apreciere a frumoasei și rodnicei sale activități, părintele stareț Benedict a fost onorat cu importante distincții: Crucea Patriarhală, Crucea Moldavă, Crucea „Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv”, Crucea Eparhială a Episcopiei Buzăului și Vrancei.

Peste toate, arhimandritul Benedict Sauciuc are încă multe de înfăptuit pentru chinovia sufletului său. Deși împlinește 60 de ani de viață, părintele stareț își păstrează tinerețea râvnei duhovnicești, continuând cu aceeași devoțiune tradiția nemțeană, care a zămislit, în cele aproape șapte secole de existență, personalități marcante ale istoriei bisericești de la noi.

La ceas aniversar, când părintele stareț Benedict Sauciuc împlinește șase decenii de viață din care patru decenii de viețuire monahală, iar din aceștia, 25 de ani de stăreție, îi dorim pe mai departe îndelungată înzilire sub ocrotirea Maicii Domnului și a sfinților odrăsliți în străvechea vatră monahală, care veghează Mănăstirea Neamț, ca prin binecuvântarea lor să adaoge mănăstirii și lucrării sale bucurie sfântă și lumină.