Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, anticipând învierea noastră, face legătura între imanent şi transcendent, între cele de aici şi cele de dincolo, între locul în care suntem şi cel în care suntem
05 Mai, 2024
„Au avut conştiinţa că răstignesc trei tâlhari, nu doi tâlhari şi un drept“
Ştiţi că în Sfânta Evanghelie se spune că Domul Hristos a fost răstignit între doi tâlhari. De ce L-au răstignit între doi tâlhari? Pentru că şi pe El L-au numărat cu tâlharii. Ei au avut conştiinţa că răstignesc trei tâlhari, nu doi tâlhari şi un drept. Căci dacă considerau că Domnul Hristos a fost drept, atunci nu L-ar fi răstignit. Nu aveau de ce să răstignească drepţii. Aveau să răstignească doar păcătoşii, pe tâlhari. Şi nu au aşezat doi tâlhari, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga, ca să fie încadrat un drept între doi tâlhari, ci au avut la îndemână trei tâlhari pe care i-au răstignit. Dintre care unul era drept, cum a zis sutaşul care era la Crucea Mântuitorului când a văzut fenomenele care s-au întâmplat la răstignirea Mântuitorului şi a zis: „Cu adevărat Omul Acesta drept a fost“ (Luca 23, 47). Sau „Cu adevărat Fiul lui Dumnezeu era Acesta“ (Matei 27, 54). Şi-a dat seama de ceva mai presus de perspectiva gândirii omeneşti, şi-a dat seama că e vorba de cineva care e ales al lui Dumnezeu. Bineînţeles că nu s-a gândit sutaşul că e vorba de Fiul lui Dumnezeu deofiinţă cu Tatăl, de unul din Sfânta Treime, ci s-a gândit că e vorba de un om deosebit, de un om pe care Dumnezeu l-a ales şi l-a primit. În orice caz, a dat mărturie de faptul că nu a fost tâlhar, ci a fost drept. Că a fost Fiul lui Dumnezeu, nu a fost un om oarecare.
Unul dintre cei doi tâlhari care L-au văzut răstignit pe Domnul Hristos a zis: „Pomeneşte-mă, Doamne, întru împărăţia Ta“, după ce l-a mustrat pe celălalt, care Îl defăima, chiar şi în suferinţă fiind el, şi zicea că „dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, mântuieşte-Te pe Tine şi pe noi“ (Luca 23, 39; 42). Şi atunci tâlharul cel drept, tâlharul care începea să nu mai fie tâlhar, a zis „Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă? Şi noi cele vrednice de păcatele noastre luăm, pe când acesta nici un rău nu a făcut“. A înţeles tâlharul ceva din taina jertfei. Noi pătimim, pătimim pentru că am făcut rele şi plata păcatului o primim, plata răutăţilor noastre o primim, pe când acesta nu a făcut nici un rău. Acesta e drept, noi suntem tâlhari şi el e drept. A fost ceea ce a gândit creştinătatea în toată vremea: că un drept, Domnul Hristos, a fost răstignit între doi tâlhari, între doi nedrepţi, pentru că cei care L-au răstignit nu L-au socotit drept, ci L-au socotit tâlhar. Ori, în realitate, Domnul Hristos era drept şi a pătimit pentru păcatele noastre. A primit în Sine plata păcatelor noastre. Ca să nu mai pătimească fiecare, pentru că la măsurile omului nu există posibilitate de ispăşire.
