Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Bărbaţi de ieri şi de azi
Ziua Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, îmi prilejuieşte comparaţii între curajul de odinioară al bărbaţilor, chiar şi al celor care nu ajungeau martiri, şi anumite deprinderi de viaţă superficiale ale celor de azi. De o parte, oameni nevoiţi să fie oricând gata de război şi să-şi ducă viaţa aspră cu tot firescul ei, iar de altă parte, lipsa de masculinitate a traiului unora dintre tinerii de azi.
Dincolo poate de o melancolie romantică păguboasă, nu vreau să se creadă că generalizez portretul tânărului contemporan, mai ales că ştiu destui bărbaţi care ar fi oricând gata să moară pentru Hristos şi pentru valorile care decurg din credinţa în El, dar şi tineri sănătoşi pur şi simplu în comportament. Ispita de a face un crochiu al bărbatului modern este cu atât mai mare, cu cât îl vedem tot mai mult ridicat la nivel de etalon de canalele media. Bărbăţia clasică nu mai este în regulă pentru promotorii de imagine, aşa că se recurge la alte tipare. Liceanul şi studentul de azi trebuie să aibă musai pantaloni cu tur lăsat ori cât mai departe de ceva normal, şaluri femeieşti în jurul gâtului, dând impresia de maximă fragilitate la orice adiere tomnatică de vânt. Trebuie să aibă părul cât mai dezordonat, ţepos şi geluit, dacă nu cumva vopsit. Îngrijorătoare şi deloc fireşti sunt preferinţele unora spre efeminare. Bijuteriile care, în mod normal, ornează de secole doar trupurile femeilor - cunoscută fiind uşurătatea lor în faţa ispitei împodobirii -, constituie deja o normalitate şi în rândul bărbaţilor. Cercei cu pietre strălucitoare le împodobesc nu doar o ureche, ci amândouă, brăţările le sunt indispensabile, sprâncenele pensate, unghiile aranjate la salon, iar epilarea părului de pe piept şi picioare nu mai este o noutate. Îşi vopsesc părul, fiind tot mai ruşinaţi să apară cu fire albe, dar îşi schimbă culoarea părului şi fără acest motiv cât de cât scuzabil. Iar toate acestea nu le fac doar bărbaţii cu preferinţe sexuale inversate - căci nu ne referim la ei -, ci bărbaţi normali din acest punct de vedere. Se mediatizează imaginea unui bărbat cât mai efeminat şi acest lucru pare să nu-i deranjeze deloc pe bărbaţii înşişi. Bărbaţii de acest gen par să nu mai aibă nici o legătură cu adevărata bărbăţie. Manifestarea bărbăţiei lor pare să se manifeste doar în sfera virtuală: războaiele se ţin pe bloguri, unde înjurăturile cât mai diverse le consumă adrenalina, victoriile lor sunt repurtate în cadrul jocurilor pe computer. Temele jocurilor sunt cât se poate de bărbăteşti: lupte istorice care au existat aievea sau cuceriri moderne cu arme de ultimul tip. "Vieţile" pot fi recâştigate din punctele acumulate lejer cu cana de cafea lângă tastatură. Ştiu că nu toţi bărbaţii sunt aşa. Şi îmi închipui că nu este uşor nici să fii foarte tânăr într-o lume cu valori anapoda. Cu riscul unei concluzii moralizatoare, cred că modelele cele mai viabile şi mai aproape de normalitate le vom găsi mereu în Biserică. Numai să le căutăm acolo şi nu în altă parte.