De mic copil, poveștile îmi desenau lumea, iar frumuseţea lor părea să curgă din gura celor mai în vârstă ca un izvor fără sfârșit. Basmele, sărbătorile, legendele erau ca niște fire de aur pe care doar Dumnezeu știe de unde și cum le țeseau. Le ascultam fascinat și, cu trecerea anilor, am început să le notez într-un caiet simplu, al cărui cotor păstrează acum povara celor 60 de ani trecuți peste el. În filele lui s-au adunat amintiri, poezii și mărunțișuri aparent irelevante, dar care pentru mine poartă sufletul copilăriei.
Biografii luminoase: Nicolae Berdiaev
Născut la 6/19 martie 1874 la Kiev, într-o familie aparţinând aristocraţiei militare, N. A. Berdiaev este unul dintre cei mai cunoscuţi gânditori ruşi preocupaţi de filosofia spiritului. A fost elev al şcolii de cadeţi din Kiev, apoi student la universitatea din acelaşi oraş. Devine profesor de filosofie şi istorie la Universitatea din Moscova, dar la scurt timp este arestat şi anchetat de serviciile de securitate sovietice. În septembrie 1922, Berdiaev este exilat, din motive ideologice, împreună cu încă 25 de intelectuali. Timp de doi ani se stabileşte la Berlin, unde întemeiază o „Academie Rusă de Filosofie Religioasă“. În 1924 se mută la Clamart, lângă Paris, ţine conferinţe în mai multe ţări, publică lucrări. Universitatea din Cambridge îi conferă titlul de „Doctor în teologie honoris causa“. Până la moartea sa, în 1948, a locuit în Franţa.
Scrieri importante: Sensul creaţiei (1927), Un nou Ev Mediu (1927), Destinul omului în lumea de azi (1936), Originea şi sensul comunismului rus (1937), Ideea rusă (1946), Sensul istoriei (1948), Cunoaşterea de sine (1949) etc.



.jpg)