Biserica şi Scriptura

Să ştiţi că Evangheliile sunt cărţi ocazionale. Nu sunt cărţi scrise ca să rămână posterităţii. Sunt un fel de scrisori, un fel de revărsări de suflet pentru anumite trebuinţe ale oamenilor care doreau să ştie ceva despre Domnul Hristos şi atunci Sfinţii Evanghelişti au scris cărţile ca nişte cărţi ocazionale. Singura carte a Noului Testament care e scrisă ca un fel de studiu e Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel. Celelalte sunt toate cărţi ocazionale. De fapt, şi Epistola către Romani, într-un fel, e ocazională, pentru că Sfântul Apostol Pavel voia să îi informeze şi teologic pe creştinii din Roma şi a scris o epistolă, dar a scris-o cu răgaz, punându-şi în ea gândurile în legătură cu mântuirea venită prin Hristos. Celelalte sunt cărţi ocazionale, cărţi care au rămas în patrimoniul Bisericii, pe care aceasta le-a păstrat şi le-a apărat, le-a tâlcuit, pentru că, înainte de a fi Scriptura, a fost Tradiţia. Scriptura este Tradiţia de la început, crezul Bisericii de la început. Evanghelia şi Scriptura în general, Scriptura Noului Testament este o mărturie despre ceea ce credeau cei care nu au scris şi cei care au scris.

Sectarii nu au dreptate să spună că ajunge Scriptura, pentru că Scriptura este numai o parte din ceea ce s-a propovăduit. Sfântul Apostol Pavel spune, scriind în Epistolele sale, că „Celelalte lucruri le voi rândui când voi veni“ (I Corinteni 11, 34) sau „ţineţi la predaniile pe care le aveţi“ (II Tesaloniceni 2, 15); nu numai ceea ce e scris. Şi apoi scrierile Noului Testament nu le-au avut toţi, cum avem noi acum Noul Testament, ştim şi ce a scris Matei şi ce a scris Ioan şi ce a scris Luca şi aşa mai departe, ci cărţile lor au fost cărţi din care unii au avut una dintre ele, ceilalţi au avut alta şi cu vremea, abia după tipărire, s-a ajuns să poţi avea Scriptura şi să spui: „uite ce scrie aici“ şi „uite ce scrie dincolo“. Biserica a existat o vreme fără Scriptura scrisă. A existat prin Scriptura vorbită, prin Scriptura propovăduită.

Sigur, e mare lucru că s-au fixat nişte adevăruri şi au ajuns până la noi. Au ajuns printr-o lucrare a lui Dumnezeu. Dar nu ai putea zice că cineva, dacă citeşte din Scriptură, află ceea ce trebuie să ştie... uite Scriptura, citeşte aici şi ştii. Noi privim lucrurile în perspectiva Scripturii, Tradiţiei şi în perspectiva tradiţiei vii a Bisericii. Dacă ar dispărea Scriptura, Biserica totuşi ar exista în continuare, pentru că trăieşte prin ceea ce se crede, prin ceea ce se învaţă prin propovăduirea vie. Noi ne referim acum la Scriptură, şi e un lucru bun că o avem şi ne putem referi la ea.