Probabil că cea mai frumoasă și, în același timp, surprinzătoare definiție a blândeții o găsim la Sfântul Ioan Scărarul, în „Scara”. „Blândețea este starea nemișcată a sufletului, care rămâne aceeași în necinstiri ca și în laude. Începutul nemânierii este tăcerea buzelor în vremea tulburării inimii. Mijlocul este tăcerea gândurilor în vremea tulburării subțiri a sufletului. Iar sfârșitul este seninătatea împlântată în suflarea vânturilor necurate.”
În mod intuitiv, noi credem că înțelegem blândețea ca o stare de bunătate, un om blând este un om blajin, calm. Deci, blândețea ar părea o stare de pasivitate, o lipsă a reactivității în contexte nefavorabile. În schimb, Ioan Scărarul spune că blândețea este stabilitate interioară, nemișcare, atât în necinstiri, cât și în laude. Dacă e greu să îți păstrezi stabilitatea în clipa în care ești criticat sau necinstit, apoi cu atât mai greu este să îți păstrezi seninătatea interioară când ești lăudat. Blândețea, așadar, este o formă de stabilitate lăuntrică, semnul unei păci nezdruncinate de evenimentele din afară.
Blândețea este și o formă de independență față de opiniile celorlalți. Părintele Thomas Hopko, într-una din maximele sale, spune: „Lasă-te definit de Dumnezeu, nu de oameni”, altfel spus: „Lasă-L pe Dumnezeu să îți spună cine ești, nu oamenii”. Blândețea este rezultatul unei asemenea ancorări în Dumnezeu, care te face să nu te umfli de mândrie când ești lăudat și nici să te înfurii când cineva te critică. Valoarea ta lăuntrică nu este determinată din exterior (asta nu înseamnă că nu vei reflecta cu privire la criticile pe care le primești).
Blândețea nu se dobândește instantaneu, ci este rezultatul unui parcurs ascetic. Începem de la controlul fizic: „tăcerea buzelor în vremea tulburării inimii”. Să nu lași tulburarea să se exprime prin cuvinte, iar în felul acesta să amplifici mânia. A doua etapă este deja una mult mai dificilă, poate cea mai dificilă, pentru că ea presupune disciplina minții sau, în cuvintele Sfântului Ioan Scărarul, „tăcerea gândurilor”. Nu este de ajuns să nu exprimi cu buzele, dar trebuie să și oprești dialogul interior cu mânia, să nu continui cearta, să nu te mai îndreptățești ori să acuzi. Asceza făcută în direcția stăpânirii de sine duce la a treia etapă, seninătatea ca stare naturală, stabilă, chiar în mijlocul situațiilor potrivnice: „seninătatea împlântată în suflarea vânturilor necurate”. Seninătatea este, așadar, o ancoră interioară, o așezare lăuntrică, neclintită.
Blândețea nu este slăbiciune, fragilitate mascată, lașitate ori neputință de a reacționa, ci este o formă sănătoasă de stăpânire de sine. Blândețea este întemeiere în Dumnezeu, nu în tine însuți sau în părerile celor din jur. Este libertate și nu dependență de reacțiile și atitudinile altora. Un om blând nu neagă realitatea, nu se teme de furtunile interioare sau exterioare, nu fuge de ocări sau de laude, ci rămâne neclintit în mijlocul lor. Cel blând își biruiește impulsivitatea și se pregătește să poată răspunde răului cu bine, după cuvântul Scripturii (pentru ca în felul acesta să dezamorseze răul).
Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul observa că soții sunt în zilele noastre ca „petardele” sau ca „artificiile”. Nici nu intră bine în casă, obosiți de la serviciile lor, din care luptă să își plătească ratele acumulate ca urmare a dorințelor și poftelor pe care le au, unele dintre ele iraționale și fără valoare în plan spiritual, că imediat „li se aprinde fitilul”. De aici, cuvinte grele, injurii, critici, acuzații, separare, divorț și partaj.
Buna Vestire este ziua Întrupării Domnului nostru Iisus Hristos, când s-a împlinit aşteptarea mesianică a neamului omenesc: „Taina cea din veac se descoperă astăzi şi Fiul lui Dumnezeu, Fiu al omului Se
După Canonul Mare, citit sau ascultat cu întreaga noastră ființă, cu inima plecată și sufletul însetat de lumină, nu se mai poate adăuga nimic la frumusețea, profunzimea și sinceritatea cuvintelor Sfântului
În ianuarie 2026, chiar de ziua Eminescului, pe 15, la Vorona, mănăstirea pe unde poetul își purtase pașii în copilăria sa mitică, exclamând, poate, „Fiind băiet păduri cutreieram/ Și mă culcam ades
.jpg)
Duminica a 5-a din post (a Cuvioasei Maria Egipteanca) Marcu 10, 32-45 În vremea aceea Iisus a luat la Sine iarăşi pe cei doisprezece şi a început să le spună cele ce aveau să I se întâmple: Iată, ne suim
„În zilele acelea Elisabeta, soția lui Zaharia, a zămislit și s-a tăinuit pe sine cinci luni, zicând: Astfel mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Iar în a
Fraților, Cel ce sfințește și cei ce se sfințesc dintr-Unul sunt toți; de aceea, nu se rușinează să-i numească pe ei frați, zicând: «Spune-voi fraților mei numele Tău. În mijlocul Bisericii Te voi
Biserica Ortodoxă sărbătoreşte astăzi Buna Vestire „a Preasfintei Stăpânei noastre, de Dumnezeu Născătoarea şi Pururea Fecioară Maria”. Buna Vestire este ziua Întrupării Fiului lui Dumnezeu, Domnul
Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 551-552 „(...) La Mănăstirea Horezu. Acolo și-a continuat nevoința maica Matrona (Domnaru), în
În contextul Anului omagial comemorativ al sfintelor femei din calendar, în această Duminică a 5-a a Postului Mare se cuvine să ne îndreptăm gândul și inima spre sfintele cuvioase care au fost odrăslite de pustiul cel mult roditor al virtuții. Departe de zgomotul lumii, în tăcerea și asprimea pustiei, ele au rodit țarina inimii, prin rugăciune, smerenie și nevoință, devenind pilde vii de credință și dăruire pentru toți cei care caută apropierea de Dumnezeu. Viețile lor ne arată că adevărata rodire nu vine din belșugul celor materiale, ci din adâncul unei inimi curate și din lucrarea virtuților.
Am arătat adesea că bună parte dintre membrii Rugului Aprins erau pasionați de aprofundarea tradiției românești, iar aceasta s-a manifestat în literatură, arhitectură, muzică, antropologie ș.a. Iată mai jos
„Şi i s-a spus lui Saul: «Iată David este la Naiotul Ramei!». Şi a trimis Saul slujitori să prindă pe David; dar când au văzut aceştia ceata prorocilor prorocind şi pe Samuel povăţuindu-i, S-a pogorât Duhul lui Dumnezeu peste slujitorii lui Saul şi au început şi ei a proroci. Spunându-se acestea lui Saul, el a trimis alţi slujitori, dar şi aceştia au început a proroci. Apoi Saul a trimis al treilea rând de slujitori şi începură şi aceştia să prorocească. Mâniindu-se, în sfârşit, Saul a plecat el însuşi la Rama şi a mers până la izvorul cel mare din Soco. Acolo a întrebat şi a zis: «Unde sunt Samuel şi David?». Şi i s-a spus: «Iată aici în Naiotul Ramei». Şi a plecat el acolo, la Naiotul Ramei. Dar pe cale S-a pogorât peste el Duhul lui Dumnezeu, iar el a mers prorocind până a ajuns la Naiotul Ramei. Acolo s-a dezbrăcat de haine şi a prorocit înaintea lui Samuel şi toată ziua aceea şi toată noaptea a şezut dezbrăcat. De aceea se zice: «Au doară şi Saul este printre proroci?»” (I Regi 19, 19-24).
La 1 martie 1837, în Humulești, la poalele Cetății Neamțului, a văzut lumina zilei Ion Creangă, scriitorul care, prin inegalabila sa operă, ne redeschide mereu lumea curată a copilăriei și frumusețea
Tăcerea arată măreția, puterea și iubirea lui Dumnezeu, Care mereu ne iubește și lucrează în tăcere, spre binele nostru. El până acum lucrează, zice Mântuitorul (Ioan 5, 17), vindecă, mângâie, alină și tămăduiește rănile păcatelor și orgoliilor noastre, ascunzându-Se tainic în lucrările Sale, izvorâte din iubire, lucrare cu putere, învăluite în smerenie, delicatețe și multă gingășie.
