Bucuria de a scrie versuri pentru Dumnezeu

A apărut într-o zi în redacție cu un teanc de foi pe care erau frumos paginate niște poezii. Puțintel la trup, cu barba și părul albe, sfios și cuviincios, îmbrăcat în straie monahale. Din când în când, ne vizitează și ne aduce poezii noi. Este fratele Petre Ghețea, de 87 de ani, care s-a retras la Mănăstirea Căldărușani de câțiva ani pentru a trăi în rugăciune. După o viață tumultuoasă, petrecută în lume, după ce soția i-a murit, iar copiii s-au dus la casele lor de mult, a considerat că este vremea să se liniștească de toate acestea.

Povestea vieții sale este plină de întâmplări mai mult sau mai puțin fericite. A fost o vreme miner la Filipeștii de Pădure, iar în urma unui accident în subteran, a intrat în comă, fiind dus la spitalul din Moreni. Când s-a trezit, și-a dat seama că fusese salvat de la moarte într-un mod minunat. A absolvit apoi Școala de ofițeri și a lucrat în armată între 1950 și 1960. Anul 1963 îl găsește la Fabrica de hârtie din Bușteni, unde a fost lăcătuș, ocupându-se de buna funcționare a morii de hârtie. Acolo a trecut prin altă întâmplare grea: a căzut în puțul morii, la 5 metri adâncime, dar a scăpat din nou cu viață, nevătămat. A mai lucrat ca administrator la Liceul de Petrol din Bușteni.

În tot acest timp, a fost un jucător pasionat de șah, participând la concursuri, fiind antrenor de șah pentru copii în diverse cluburi școlare și arbitru în Federația Română de Șah. A jucat în campionate internaționale prin cores­pon­­dență. Povestește cu plăcere despre partida amicală jucată cu marele maestru Florin Gheorghiu.

Versuri scrie din tinerețe. A participat la diverse întâlniri artistice, fiind o vreme șeful Cenaclului literar „Cezar Petrescu” din Bușteni. Ca mărturie, ne-a arătat albumele cu fotografii și diplomele primite. Se mândrește că apare în pozele de grup alături de scriitori importanți care au vizitat cenaclul din orășelul de pe Valea Prahovei și că a recitat poezii în sala în care se aflau poeți precum Constanța Buzea, Passionaria Stoicescu, Lucian Avramescu, Ioana Diaconescu și alții.

Diplomele și decorațiile primite în armată, la concursurile de șah și la cele literare, îi încântă amintirile despre tinerețe. Dar și bătrânețea i-a fost bucurată recent: Preasfințitul Părinte Episcop Timotei Prahoveanul i-a înmânat, din partea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Diploma omagială „Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul”, pentru promovarea culturii creștine. De fapt, această distincție îl bucură până la lacrimi.

Versurile fratelui Petre Ghețea au temă creștină, aproape toate îl slăvesc pe Dumnezeu. Pare cel mai fericit om când împarte semenilor versurile sale. Scrie mai ales noaptea, după ce-și face rugăciunea. Ziua merge la ascultările la care este rânduit. Iar dacă versurile îi sunt înduioșătoare, la fel este și vocea sa la telefon când ne sună spunându-ne că se roagă zilnic pentru noi.

I se spune „frate”, dar este un bunic blând, care se mulțumește cu bucuria de a fi lăsat să scrie, să se roage și să trăiască în pace cu oamenii care-L iubesc pe Dumnezeu. Își cară în spate anii vieții ca pe niște poeme scrise la lumina lumânării.

PACE DIN CRUCEA TA
de Petre Ghețea

Ajută-mi să ajung la troiță,
În brațe s-o strâng cu credință,
Sărut să le dau picioarelor Tale,
Cu lacrimi să plâng o viață de jale,
Să le șterg apoi cu sufletul meu,
Bătrân am ajuns, de tot ce e greu.
Cu Tine, odihnă mi-e ruga acum,
Cu vremea ridată, oprită în drum,
Cu soarele mare, dus spre-asfințit,
Rușinat că odat’ Te-a văzut răstignit,
Cu luna departe, știind tot așa,
Tristețea cea veche-mpărțind cu o stea.
Tot cerul coboară greu pe pământ
La picioarele Tale,
Doamne cel Sfânt!
Dă-mi puteri să mă rog din a mea ființă,
Dă-mi pace din cruce,
Să-mi port liniștit a mea umilință.