Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Buna Vestire, ziua Întrupării Domnului
Ziua de 25 martie, când sărbătorim Buna Vestire, este momentul din an când prăznuim Întruparea Domnului nostru Iisus Hristos, „de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara”, pentru mântuirea noastră (după cum mărturisim în Simbolul credinţei).
În această zi, în „preacuratul pântece” al Preasfintei Fecioare Maria S-a zămislit „Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, mai presus de fire, Care este Înţelepciunea şi Puterea cea ipostatică a Lui, cu umbrirea şi cu venirea asupra ei a Duhului Sfânt” (Sinaxar).
Întruparea Domnului se întâmplă la „plinirea vremii” (Galateni 4, 4) şi, după cum afirmă părintele John Meyendorff, „este un eveniment cosmic”. Dogmatica Ortodoxă (pr. prof. dr. Isidor Todoran şi arhid. prof. dr. Ioan Zăgrean) arată că Întruparea lui Hristos nu se petrece după rânduiala firii omeneşti, ci mai presus de legile fireşti: „zămislirea s-a făcut prin lucrarea divină a Tatălui şi a Duhului Sfânt (Luca 1, 35: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema) fără atingerea fecioriei Maicii Domnului”.
După cum mărturiseşte Sfântul athonit Filotei Kokkinos, Mitropolit de Heracleea și Patriarh al Constantinopolului, se Întrupează „«Cuvântul Cel viu și lucrător» și Fiu deoființă cu Dumnezeu (Tatăl) și Dumnezeu, fiind infinit și indescriptibil întru toate și neîncăput nicăieri, după firea Dumnezeirii, binevoind a deveni apoi om, din marea Sa iubire de oameni, pentru ca să mântuiască pe omul creat mai înainte de Acesta, și-a făcut casă materială și însuflețită, propriul Său templu trupesc, zice, din sângiurile preacurate și din trupul Preasfintei Fecioare și Născătoare de Dumnezeu, cu bunăvoirea propriului Său Tată și împreună-lucrarea Preasfântului Duh, din două firi fiind, desăvârșit în Dumnezeire și desăvârșit în umanitate, dublu în fire, unic în ipostas” (pemptousia.ro).
Întruparea este supranaturală, iar după cum mărturiseşte imnografia Bunei Vestiri: „chipul zămislirii este negrăit”, pentru că „pântecele fecioresc primeşte pe Fiul, iar Duhul Sfânt de sus Se trimite, Tatăl din cer binevesteşte şi întruparea se săvârşeşte după sfatul cel veşnic” al Persoanelor Preasfintei Treimi. Acum, „taina cea din veac se descoperă” şi „Fiul lui Dumnezeu Fiu al omului Se face” din iubire faţă de neamul omenesc pentru a ne mântui.
Sărbătoarea Bunei Vestiri stă la baza celorlalte praznice împărăteşti, pentru că fără Întruparea Domnului nu puteau fi nici Crăciunul, nici Boboteaza şi nici Paştele. De aceea această zi de mare praznic trebuie să o sărbătorim prin participarea la Sfânta Liturghie, preamărindu-L pe Dumnezeu şi mulţumindu-I pentru mântuirea pe care am primit-o prin întruparea Fiului Său.