Cântecul amintirilor împrospătat din izvorul iubirii

Fiecare scriitor se evidențiază printr‑un anumit specific. Unii se remarcă prin acrivia cercetării, manifestând o deosebită atenție față de documentele vechi și față de informațiile prețioase pe care le află, nu doar înmănuncheate în hrisoave, ci și răspândite în lucrări diverse, ori preluate, poate, prin viu grai, de la vreun bătrân care le păstra de multă vreme și care, odată cu trecerea lui din această lume, s‑ar fi pierdut.

Alții se evidențiază prin frumusețea cuvintelor, prin figuri de stil inspirate, prin mânuirea tenace a verbului ori printr‑o deosebită disponibilitate către ceilalți.

Alți mânuitori ai condeiului sunt iubitori de artă și cunoscători ai ei, de aceea unele dintre volumele lor sunt adevărate capodopere ale domeniului amintit.

Așadar, observăm daruri felurite la scriitorii diverși pe care‑i întâlnim.

Despre Grigore Ilisei putem spune că are din toate câte ceva. Măsura exactă nu o poate cunoaște omul, chiar dacă s‑ar încrede foarte mult în propria‑i viziune. În mod deosebit, dragostea lui pentru Fălticeni este definitorie.

Acum, Grigore Ilisei ne‑a dăruit o altă carte închinată ținutului, unde a venit și el pe lume, intitulată Fălticeni și ținutul său legendar, un loc faimos, cu ctitorii voievodale, chiar dacă nu sunt la fel de cunoscute ca altele. Lucrarea a apărut la Editura Pim, în anul 2023.

Este un proiect mai vechi, reluat și îmbogățit mult, întrucât, chiar înainte de 1990, Grigore Ilisei împreună cu Ștefan Gorovei tipăriseră un mic îndrumar turistic dedicat Fălticenilor. De atunci și până în zilele noastre, Grigore Ilisei a întocmit multe alte lucrări, articole, evocări, eseuri despre acest ținut, întrucât adâncul inimii lui a rămas la Fălticeni.

Călător prin locuri diferite, stabilit la Iași de peste 50 de ani, ostenind o vreme în Tunisia ca diplomat și aflându‑se în multe călătorii la Ierusalim, în fiordurile Norvegiei, adeseori în Belgia, Grigore Ilisei a rămas fălticenean prin obârșie și simțire.

Deși este un loc cu multe frumuseți și amintiri care‑i adună pe oamenii de seamă ai acestui ținut, despre Fălticeni nu s‑a scris foarte mult. Ar fi trebuit să avem multe tomuri, pentru că mulți dintre cărturarii României de altădată își aveau rădăcinile aici.

Dintre acești nu foarte mulți, care au păstrat între preocupările lor ținutul Fălticeniului, se află la loc de frunte Grigore Ilisei. El a adunat adeseori în jurul lui oameni cu simțire aparte care au privit, și prin ochii lui, întreaga zonă și i‑au dedicat pagini importante, cum a fost și Cătălin Ciolca, nu de multă vreme trecut către Domnul. Li s‑au alăturat mulți prieteni, unii dintre ei fotografi pricepuți, care ne‑au oferit multe ilustrații prezente în acest volum‑album dedicat Fălticenilor.

Fotografiile vorbesc de la sine, uneori. Pe marginea unei imagini, a unei fotografii sau opere de artă se pot scrie zeci și sute de pagini. Unele fotografii au o astfel de deschidere către lume și către inimile sensibile. Având această deschidere, fotografia grăiește prin tăcere.

Volumul recent publicat este semnificativ și în acest sens. În paginile lui se adună istoria Fălticeniului, a vechilor ctitorii de la Buciumeni, Baia, Probota, Râșca, Slatina, unele avându‑și începuturile în vremea lui Alexandru cel Bun, Petru Rareș sau Alexandru Vodă Lăpușneanu.

Din veacul al XV‑lea dăinuie ctitoria hatmanului Șendrea de la Dolheștii Mari, dar și atâtea alte ctitorii, altele din veacul al XVII‑lea, cum este biserica lui Ștefan Tomșa de la Rădășeni.

Acestora li se adaugă bisericile mai noi, prezente și ele în volum. Unele dintre ele urmând frumusețea celor de demult, pe care autorul nu a uitat să le așeze între mărturiile de acum, care vor rămâne peste ani, pentru cei care nu au trăit momentul trecerii de la regimul comunist, când nu se permitea tipărirea acestor cărți, către vremurile de libertate.

Întâlnim și opere de artă ale marilor artiști ai Fălticenilor, evidențiindu‑se de departe atenția autorului față de sculptorul Ion Irimescu, dar și față de alți artiști, pictori, cărturari.

În mod special mi‑au atras atenția fotografiile de epocă ale vechiului oraș Fălticeni, care nu mai există astăzi. Imaginile îl arată ca pe un târg prosper, locuit de mai multe etnii, asemenea târgurilor pe care le mai întâlnim și astăzi prin Austria, Norvegia sau Slovacia.

Sunt prezente în album și casele oamenilor de rând, gospodăriile țărănești aflate în marginea orașului, sau întinderile verzi dintre iazurile și dealurile din preajma Fălticenilor. O parte dintre fotografii prezintă și orașul modern, schimbat, desigur, cu facilitățile din vremea regimului comunist și cu încercările de acum, unele construcții nefiind în consonanță cu vechile zidiri pline de frumusețe și armonie.

Toate acestea m‑au făcut să apreciez în mod deosebit prezentarea istoriei acestui ținut, în capitolul intitulat Amorul pentru Fălticeni și posibilele lui înțelesuri.

Grigore Ilisei mărturisește: e greu de deslușit simțământul într‑atât de profund statornicit în cuibarul sufletului, dar copleșitor și plin de tâlcuri. Ne îndreaptă, fie și cu săgetarea gândului și lăcrimarea inimii, spre locul acesta de cuprins românesc al Fălticenilor, îmbelșugat în tihnita, dar grăitoarea lui frumusețe. Răscolitor de tulburate aducere aminte și zămislitor de cumpănită afecțiune și înțeleaptă lucrare a minții. O legătură de neobservat, poate și o ageră privire de cei necunoscători, însă, trainică și trecând dincolo de moarte.

M‑a întărit în această credință priveliștea sfâșietoarei mărturisiri pe care mi‑a făcut‑o ca unui duhovnic Ion Irimescu. Era în toamna reîntoarcerii lui la Fălticeni, în 1989. O bună parte din cele alcătuitoare din casa sa din strada Zambaccian din București se rânduise în clădirea din vecinătatea muzeului Ion Irimescu. Se refăcuse aici din atmosfera rafinată, caldă și intimă în care viețuise în Capitală…

Astfel de mărturisiri, pline de admirație și drag față de acest loc, continuă în paginile dedicate Fălticenilor, tărâm al ctitoriilor voievodale, meleag al unei strălucitoare salbe de biserici și chinovii izvodite de boieri, monahi sau de obștile credincioșilor.

Ținutul Fălticenilor s‑a înnobilat în acești ani cu odoare de preț, sfinte lăcașuri, plăsmuiri ale splendorii arhitectonice și vetre mănoase ale spiritualității creștine.

Ce înțeles am mai putea vedea noi în izvodirea unei astfel de lucrări?

Dacă în tinerețe Grigore Ilisei a reușit să publice o lucrare despre Fălticeni, care se aproba greu și trecea cu dificultate de privirile cenzurii și ale hotărârilor de atunci, astăzi, volumul‑album dedicat Fălticenilor este unul pe măsura locului și a scriitorului. Frumusețea lui, bogăția informațiilor, cuvintele rostite din inimă care, vădesc - repet termenul concludent - iubirea autorului pentru Fălticeni vorbesc de la sine.

A fost un proiect pe care Grigore Ilisei a dorit să‑l așeze cititorilor săi și locuitorilor ținutului încărcat de istorie și splendori în pragul unei importante aniversări. Dacă persoanele aniversate merită daruri și trebuie să se bucure de prețuirea semenilor, și ei, la rândul lor, arătându‑și noblețea, oferă daruri altora.

Așadar, volumul este darul lui Grigore Ilisei pentru plaiul natal, cu puțin timp înainte de a împlini 80 de ani, gest asemănător cu cele pe care le‑au dăruit alți fălticeneni din dragoste pentru locul lor natal.