La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a apărut, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Molitfelnicul preoților de caritate. Cartea a văzut lumina tiparului la finalul anului 2024, declarat în Patriarhia Română drept Anul omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor.
Însumând 190 de pagini, Molitfelnicul preoților de caritate se adresează tuturor clericilor care își desfășoară activitatea în instituții medicale și a apărut ca răspuns la inițiativa preoților de spital care au constatat că, în practica pastorală, este nevoie de înnoirea și actualizarea cărților liturgice folosite de aceștia. Cartea de cult are un format accesibil atât din punctul de vedere al dimensiunii, cât și al dimensiunii fontului, pentru a fi ușor de citit chiar și în condiții de luminozitate redusă.
Din punctul de vedere al conținutului, Molitfelnicul preoților de caritate vine în sprijinul clericilor care își desfășoară activitatea la patul bolnavului și cuprinde numeroase rugăciuni și rânduieli grupate atât tematic, cât și cronologic, plecând de la rânduielile legate de nașterea omului și ajungând până la cele legate de sfârșitul pământesc al vieții. Dincolo de acestea, în Molitfelnicul preoților de caritate se mai regăsesc, dispuse într-un mod accesibil și intuitiv, numeroase rugăciuni pentru cei bolnavi, rugăciuni la vreme de primejdii de obște, rugăciuni pentru cei care se luptă cu patimile, precum și rugăciuni de alungare a duhurilor rele.
„Lucrarea pastorală a preotului de caritate presupune în primul rând prezența rugătoare lângă cel aflat în suferință, iar în al doilea rând, pentru a-și desfășura lucrarea sfințitoare, preotul folosește rânduieli și rugăciuni pentru a aduce alinare, nădejde și întărire în credință pentru cel care se află sub diferite forme de suferință. Lucrarea vindecătoare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos din timpul vieții pământești este plină de exemple despre cum trebuie să ne comportăm cu cei aflați în suferință. Din Pilda samarineanului milostiv, vedem că îngrijirea bolnavilor presupune prezența iubitoare de aproapele și folosirea materiei ca intermediar în actul taumaturgic”, se arată în nota editorială a cărții de slujbă.
Ca element de noutate, această ediție a Molitfelnicului cuprinde numeroase rânduieli și rugăciuni noi, folosite îndeosebi pentru binecuvântarea unor cabinete și spații medicale moderne: „În ultima perioadă se constată o dinamică în dezvoltarea sistemului de îngrijire a bolnavilor în instituțiile de sănătate publică, iar, în acest nou context socio-medical, Biserica este chemată să răspundă cerințelor și sub aspectul asistenței religioase pe care o oferă în instituțiile de sănătate publică și privată. Medicina a evoluat atât din punctul de vedere al tratamentelor inovative, cât și al modului de organizare a îngrijirii pacienților. Această dezvoltare a creat noi realități în planul îngrijirii bolnavilor. În acest sens, Biserica a actualizat texte liturgice pentru rânduieli și rugăciuni, care să ajute în slujirea sacerdotală a preoților. Ediția de față a Molitfelnicului preoților de caritate se adresează clericilor din instituțiile de sănătate oferindu-le, într-un mod accesibil și bine organizat, textul liturgic folosit în pastorația specifică preotului de caritate. (...) Noutatea acestei ediții constă în faptul că, pentru prima dată, au fost publicate rânduieli și rugăciuni care se regăsesc în cultul altor Biserici Ortodoxe surori: rugăciuni pentru binecuvântarea unei secții de cardiologie, de pediatrie, de neurologie, de psihiatrie, de oftalmologie, de stomatologie, de ORL și nu numai, precum și rânduieli pe care preotul de caritate le poate oficia în afara paraclisului”, explică nota introductivă a acestei cărți de cult.
Molitfelnicul preoților de caritate poate fi achiziționat accesând site-urile cartibisericesti.ro sau colportaj.ro, prin comandă la adresa de email tipografia@patriarhia.ro, sau apelând numărul de telefon 021.335.21.29.
Ne-am obișnuit cu comemorările din fiecare an ale Bisericii noastre ortodoxe, care marchează atât momente istorice, cât și liturgice, dogmatice sau spirituale, încercând să trezească conștiința credincioșilor spre o viață activă și unitară din perspectiva mesajului pe care îl transmite.
Tesalonicul este, în general, cunoscut ca un oraș care atrage an de an numeroși pelerini și călători ce străbat Elada. Unii dintre aceștia sunt însuflețiți de dorul de a ajunge în Sfântul Munte Athos, centru al trăirii Ortodoxiei, în vreme ce alții caută tihna soarelui și mângâierea apelor albastre ale Mării Egee. Nu puțini sunt cei care vin să contemple bogata zestre istorică și culturală a cetății ce păstrează urmele civilizației antice și mărturiile glorioase ale veacurilor ce i‑au urmat.
Vreme de peste trei ani, Mântuitorul Hristos le-a vorbit Sfinților Săi Ucenici și Apostoli despre tainele Împărăției lui Dumnezeu. Fiind oameni cu măsuri și înțelegeri diferite, la început nu au pătruns sensurile adânci ale învățăturilor dumnezeiești, dar, când Duhul Sfânt s-a revărsat peste ei, mintea li s-a deschis, inima le-a fost luminată și au înțeles toate...
Suntem în timpul Postului Mare când în cursul săptămânii (de luni până vineri) se oficiază în biserici Liturghia Darurilor înainte sfinţite sau a Sfântului Grigorie Dialogul, autorul ei, pe care-l
.jpg)
Duminica a 2-a din post (a Sfântului Grigorie Palama) Marcu 2, 1-12 În vremea aceea, intrând iarăşi Iisus în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă. Şi îndată s-au adunat aşa de
„În vremea aceea S-a dus Iisus într-un loc pustiu și Se ruga acolo. Dar au mers după Dânsul Simon și cei ce erau cu el și, aflându-L, I-au zis: Toți Te caută pe Tine. Iar Iisus le-a răspuns: Să mergem în
Întru început «Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat și cerurile sunt lucrul mâinilor Tale; ele vor pieri, dar Tu rămâi, și toate ca o haină se vor învechi;
Sfântul Mucenic Sabin (†303) era din cetatea Hermopolis din Egipt, bărbat cucernic, având dregătorie mare în cetatea sa. Pe vremea împărăţiei lui Diocleţian (284-305),
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, Omilie la Vindecarea slăbănogului „Hristos nu cere totdeauna credință de la cei bolnavi; de pildă, nu cere credință de la cei care și-au pierdut
Anul 1925 este foarte important pentru Istoria Bisericii Ortodoxe Române, pentru că Biserica noastră a fost ridicată la rang de Patriarhie. În acest an s-a desfăşurat un amplu proces de înfiinţare a Patriarhiei Române, ce s-a bucurat de spaţii ample în presa vremii.
În ultimii șase ani, la Casa Muzeu „Alexei Mateevici” din Căinari, în luna martie, împreună cu preoții din Protopopiatul Căușeni, cu preotul Valentin Baltaga din Parohia „Sfinții Arhangheli” și autoritățile din acest oraș, dar și cu mulțime de tineri, elevi și lucrători în domeniul culturii din raionul Căușeni, am oficiat slujba Parastasului și am participat la activitățile culturale dedicate preotului Alexei Mateevici (1888-1917), unul dintre poeții înzestrați cu mult har și talent, care ne-a lăsat cea mai frumoasă poezie dedicată limbii: „Limba noastră”.
Unii călugări din mănăstirile athonite, numiţi şi isihaşti, au ajuns să vadă lumina necreată a lui Dumnezeu. Dar adversarii lor respingeau posibilitatea vederii lui Dumnezeu de către om, negau distincţia dintre fiinţă şi energii în Dumnezeu, excluzând orice posibilitate de comuniune reală a omului cu Dumnezeu. Cel care a luat iniţiativa de a le răspunde acestora a fost Sfântul Grigorie Palama, care a vorbit despre posibilitatea cunoaşterii şi a unirii cu Dumnezeu, afirmând că nu există natură (fiinţă) nelucrătoare care să nu se manifeste în afară prin energii. Sfântul, pentru care isihasmul devenise un mod de viaţă, a răspuns că isihaştii nu văd Fiinţa lui Dumnezeu, ci energiile necreate care se revarsă din Fiinţa Lui.
În 28 februarie 2025 se împlinesc 240 de ani de la moartea martirică a lui Horea și a lui Cloșca, din anul 1785, la Alba-Iulia. Crișan murise deja în închisoare, în 13 februarie. Deși în raportul comisiei de anchetă se menționează că acesta s-a sinucis, există mai multe argumente care aruncă îndoiala asupra acestui lucru.
Sfântul Grigorie Palama este unul dintre cei mai mari teologi ai Bisericii, unul foarte profund, dens și uneori greu de asimilat. Temele abordate de el, cum sunt distincția dintre ființă și lucrările nezidite în Dumnezeu, distincția dintre teologie și vederea lui Dumnezeu în lumină, sunt adânci, greu de expus în cuvinte. Nici exprimarea lui nu este simplă, pe alocuri chiar aticizată și, mai mult, deși se folosește destul de des de metoda argumentației de tip aristotelian, documentaţia lui este laborioasă, nu ușor de urmărit, parcă vrând cu tot dinadinsul să-i invite pe detractorii lui să-i recitească paragrafele! Deci, da, Grigorie Palama este un teolog greu de descifrat și trebuie să recunoaștem și greu de digerat, nu numai de frații noștri de alte confesiuni, dar uneori și de noi. Bunăoară, citindu-l pe Varlaam, Achindin și mai ales pe Grigoras sau Dexios, s-ar putea să ni se pară la început mai clari, mai logici, mai digerabili! Totuși, dincolo de aceste dificultăți, Grigorie Palama este teologul luminii nezidite al lui Dumnezeu, teologul care ne arată cum să urcăm muntele Taborului pentru a-L întâlni acolo pe Hristos, izvorul luminii. Învățătura lui este despre viață, viața în Hristos.
