Alegerile prezidențiale și legislative din Statele Unite au venit și s-au dus. A curs multă cerneală și s-au agitat mulți biți. Urmează alegerile din România. Unii s-au bucurat, alții mai puțin.
Catavasierul Sfântului Ierarh Antim Ivireanul la Târgoviște
La inițiativa Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviștei și Exarh patriarhal, luna trecută, Eparhia Târgoviștei a achiziționat, în urma unei licitații, cel mai vechi Catavasier românesc, exemplar rar, de valoare patrimonială. Volumul a fost tradus de Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul și tipărit în timpul domniei lui Ștefan Cantacuzino, ediție princeps, la Târgoviște, în anul 1714.
Exemplarul îmbogățește Colecția de carte a Muzeului Arhiepiscopiei Târgoviștei din cadrul Reședinței eparhiale.
Exemplarul are 2+138 file nenumerotate, tipărite cu negru și roșu, iar textul este împodobit cu chenare, frontispicii, inițiale și vignete. La sfârșit, pe ultima pagină, tipograful a imprimat anul când a săvârșit lucrul: Leat 7223 (adică 1714). Volumul este legat în piele maro, cu ornamente, și conține câteva pasaje ale unor însemnări vechi, datorate proprietarilor din trecut. Acest volum al Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul reprezintă o raritate bibliofilă, fiind unul din puținele exemplare complete ajunse până în zilele noastre. Volumul este cea dintâi ediție tipărită în limba română a Catavasierului, carte utilizată în cultul ortodox. El a apărut în timpul domniei voievodului Ștefan Cantacuzino (fiul stolnicului cărturar Constantin Cantacuzino), cu purtarea de grijă a Sfântului Antim Ivireanul. Textele au fost alese și îngrijite de ieromonahul cărturar Filotei care a funcționat pe lângă Mitropolia din Târgoviște, iar imprimarea a realizat-o renumitul tipograf muntean Gheorghe Radovici. Pe spatele foii de titlu se află prefața cărții, iar pe fila următoare valoroasa prefață „cătră pravoslavnicul norod al Țării Rumânești”, ce a fost scrisă de ieromonahul Filotei, în versuri, și care începe astfel: „O, pravoslavnice norod, limbă rumânească, păzită de D(u)mnezeu, țară creștinească. În D(o)mn(u)l să vă bucuraț(i), prin sf(â)nta cântare, cu credință, cu nădeajde, cu dragoste mar(e)…”. În partea ultimă a acestei veritabile ode, se aduc cuvinte de laudă și slavă tânărului voievod și urarea de a-i birui pe vrăjmași.
La sfârșitul catavasiilor (cântări specifice bisericești), se mai află imprimate Pripealele Monahului Filotei (din sec. XIV), considerate în sens larg cea dintâi manifestare medievală de beletristică românească, precum și o Pascalie pentru anii 1715-1743.