Ce înseamnă a trăi rațional?

Rațiunea este unul dintre cele mai mari daruri pe care omul le-a primit de la Dumnezeu. Alături de voința liberă, puterea de a iubi, memoria, rațiunea, înțelegerea, judecata fac parte din darurile prin care omul se aseamănă cu Creatorul său. Rațiunea este și una dintre denumirile Logosului, ­Cuvântul lui Dumnezeu, Care din iubire pentru noi S-a făcut și Om.

Hristos este Lumina cea mare, Care a venit în lume să ne descopere adevărata închinare și adevărata cale spre Dumnezeu-Tatăl. El Se arată lumii ca Mântuitor. Unei omeniri însetate de iubire și de sens, El a ­venit să-i fie Calea, Adevărul și Viața.

Prin modul Său de viețuire, Hristos ne arată Calea cea adevărată, care duce la vederea lui Dumnezeu, la unirea cu El și la fericirea veșnică. El Se descoperă ca Adevăr, printr-o învățătură bună, adevărată și mântuitoare, care este Evanghelia Sa. El dă celor care cred viață veșnică și fericită, care izvorăște din persoana și învățătura Sa. El este „Îngerul sfatului celui mare”  (Isaia 9, 5) care S-a descoperit lui Moise în rug ca Iahve: „Cel ce este” (Ieșirea 2, 3-6); care a comunicat cu profeții poporului ales, de la Avraam (Fac. 18, 17-18) până la Ioan Botezătorul. Prin ei a descoperit planul lui Dumnezeu în legătură cu omenirea, iubirea Sa dumnezeiască față de oameni. A dat porunci și sfaturi pe care împlinindu-le se face părtaș la mântuirea realizată, prin Întruparea, Jertfa și Învierea Sa.

Hristos S-a făcut pentru noi model de viață umană, model de ascultare, izvor de sfințenie, de bunătate, de milă, de har și ajutor în lupta noastră cu păcatul. Murind pe cruce, din iubire pentru noi (Ioan 15, 3), El omoară moartea, sfărâmă iadul, leagă pe satan și înviază din morți. Se face începătorul învierii celor adormiți, Cel întâi născut din morți (Col. 1, 18), pârga învierii noastre.

Hristos ne este Mântuitor și adevăratul model spre care privim cu recunoștință. El este Domnul și Împăratul nostru, modelul absolut de desăvârșire. Trupul lui Hristos ne este adevărata mâncare și Sângele Său adevărata băutură (Ioan 6, 56). El este Pâinea cea adevărată, care s-a coborât din cer (Ioan 6.48). El este Ușa (Ioan 10, 9) prin care intrăm la Tatăl; Învierea şi viața (Ioan 11, 25).

Așezându-Se de-a dreapta Tatălui, Hristos ne arată ținta finală a călătoriei noastre duhov­nicești. Trimițând pe Duhul Sfânt, extinde viața Sa fără ­păcat, puterile și harurile Sale tuturor celor care cred. Prin ­Duhul Sfânt lucrează și învață în Biserică. Aceasta înseamnă că inima, mintea, rațiunea și voința noastră sunt unite duhov­nicește prin iubire cu mintea, inima și voința lui Hristos.

Hristos este rațiunea noastră de a fi. El este Mirele veșnic al sufletelor noastre, căci toate sunt făcute prin El și pentru El  (Ioan 1, 3; Col. 1, 16). Prin El am fost răscumpărați, împăcați cu Dumnezeu (II Cor. 5, 21) și am primit înfierea. De aceea, o viață rațio­nală poate fi trăită doar în unire cu Persoana Mântuitorului Iisus Hristos. Viața rațională este viața trăită în comuniune de iubire cu El. Viața noastră pământească nu poate fi trăită în afara lui Hristos. El ne este modelul desăvârșit de iubire față de Dumnezeu și față de oameni.

Toată viața noastră ar trebui să fie o doxologie închinată iubirii Lui, așa cum mărturisim în slujbele noastre. Iubirea și rugăciunea doxologică ar trebui să fie caracteristica principală a unei zile din viața noastră. Omul e o ființă care cuprinde minte, suflet şi trup şi fiecare dintre acestea necesită hrana și lucrarea potrivită.

Părintele Ioan Romanidis spune că omul este o ființă tridimensională: teologică, antropologică și cosmologică. Aceasta ne ajută să înțelegem mai lămurit caracteristicile ființei noastre umane. Înțelegem că rațional ar fi ca o zi de douăzeci și patru de ore să o împărțim în trei. Să dăruim opt ore divi­nității, opt societății și opt nouă, cosmosului din noi, adică odihnei, hranei, igienei şi frumosului care ne înconjoară.

Această modalitate de împărţire a timpului ne va ajuta să trăim bucuroși și fericiți, ne va feri de înstrăinarea de Dumnezeu, de aproapele și de noi înșine. Aceasta este viața trăită de Iisus Hristos, care dăruia rugăciunii, adorării și convorbirii cu Tatăl primele ore ale dimi­neții, apoi munca și odihna. Modelul acesta l-au urmat primii creștini și-l urmează până azi călugării din mănăstiri. Rânduiala din vechime a mănăstirilor studite, cu slujbe neadormite, era întemeiată pe această întreită dăruire: opt ore rugăciunii, opt muncii și opt odihnei, studiului și meditației personale.