Cartea „Preoți ortodocși bănățeni cu Sfânta Cruce sub tricolor - Decembrie ´89”, avându‑l ca autor pe părintele Ionel Popescu, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei, a fost tipărită cu
Ce putem face?
Înainte chiar de a completa întrebarea, răspunsul este, categoric: Foarte multe! Întotdeauna putem face foarte multe.
Întrebarea completă este „Ce putem face în fața provocărilor, a dificultăților și chiar a nenorocirilor?”
În primul rând, să ne rugăm. Puterea rugăciunilor este nelimitată și, atunci când ni se pare că Dumnezeu sau sfinții la care ne rugăm nu ne răspund așa cum am spera, singura explicație este că nu ne-am rugat destul. Și că n-am precizat destul de bine pentru ce ne rugăm. Sigur că Dumnezeu știe tot ce se-ntâmplă cu noi, dar este de bun-simț să spunem noi exact ce ne doare și ce ne-am dori.
Dincolo de rugăciuni, însă, sunt și lucrurile lumești, concrete, pe care le putem face, căci, se știe, Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă în traistă. El așteaptă de la noi să știm ce vrem și să luptăm pentru asta, să fim hotărâți, muncitori și creativi în ceea ce facem, iar în relațiile cu lumea și cu cei din jur să ne cunoaștem drepturile și să luptăm pentru ele.
România, azi, se confruntă cu mai multe dificultăți generale, în afara problemelor individuale ale fiecăruia. Le numesc „dificultăți”, pentru că ar fi exagerat să le spunem „catastrofe”. Și nu doar exagerat, ci și nedrept: e suficient, de pildă, să urmărești câteva secvențe din Jocurile Paralimpice, în care un sportiv cu un singur picior sare la înălțime sau românul Florin-Alexandru Bologa cucerește medalia de aur la judo pentru nevăzători ca să te ruşinezi că te plângeai de nu știu ce dureri de șale.
Cât despre dificultățile și amenințările generale, iată:
Avem un război la graniță și câteva drone rătăcite au ajuns pe la noi. Ce putem face? În primul rând, să ne informăm cât mai corect, din surse serioase și credibile, care este situația reală, la zi. În al doilea rând, cum spune o vorbă înțeleaptă, să sperăm pentru ce poate fi mai bine și în același timp să fim pregătiți pentru ce poate fi mai rău. Pentru asta, să facem presiuni, prin vocea societății, pe toate căile, pentru ca statul român să ia cele mai bune și acoperitoare măsuri pentru orice situație. Articolul 5 din Tratatul NATO e minunat, dar nu trebuie să ne bazăm doar pe el! Nu în ultimul rând, să-i ajutăm pe cei mai loviți dintre noi, lucru pe care, spre mândria noastră, România îl face deja, de la începutul ostilităților.
Doi: țara noastră, ca și lumea întreagă, este lovită de îngrijorătoarele schimbări climatice. Ne confruntăm cu o secetă prelungită, cu incendii de vegetație, cu afectarea masivă a producției agricole. Ce putem face? Foarte multe. Indiferent care e cauza acestor schimbări - cicluri naturale ale planetei și/sau rezultatul activităților umane industriale -, trebuie ca fiecare dintre noi să conștientizeze cât contribuie la poluare și s-o reducă după puteri. Un recipient de plastic aruncat în natură pare să nu însemne nimic - dar zece milioane de peturi azvârlite de zece milioane de oameni? Și aici trebuie să facem presiuni asupra autorităților statale, dar nu să ne bazăm doar pe ele.
Trei: prețurile cresc, puterea de cumpărare scade, pensiile au fost recalculate imperfect. Ce putem face? Art. 47 din Constituție stipulează că „Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent”. Să-l forțăm s-o facă! Cum? În primul rând, votând inteligent și bine informați la toate alegerile.
Pe scurt, să nu ne lăsăm copleșiți de greutăți și să nu spunem „Parcă pot eu să fac ceva?”