Ceata Sfinților

Biserica Ortodoxă ne învață să-i cinstim pe sfinți, pentru că ei, prin viața lor, s-au învrednicit să primească de la Dumnezeu cununa sfințeniei. Sfinții sunt acei oameni care prin faptele bune pe care le-au făcut, dar și prin trăirea lor ascetică și morală s-au învrednicit ca după trecerea lor din lumea această trecătoare să fie prieteni și casnici ai lui Dumnezeu în Împărăția Sa cea nepieritoare. Ei, împreună cu îngerii, formează ceea ce în dogmatică se numește „ceata sfinților”.

Dintre toți sfinții, cea mai mare cinstire se aduce Sfintei Fecioare Maria, Maica Domnului, pe care Biserica o preacinstește, după cum au hotărât Părinții de la Sinodul III Ecumenic de la Efes din anul 431. Despre cinstirea sfinților, hotărârile Sinodul VII Ecumenic de la Niceea din anul 787 ne învață: „Noi păzim cuvintele Domnului, cuvintele apostoleşti şi prorocești, prin care am învăţat să cinstim şi să preamărim mai întâi pe cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, pe sfintele puteri îngereşti, pe apostoli, pe proroci, pe martirii cei măriţi, pe sfinţii părinţi purtători de Dumnezeu şi pe toţi bărbaţii cei sfinţi şi să cerem mijlocirea lor, pentru că ei ne pot face plăcuți lui Dumnezeu, Împăratul tuturor”.

Le cerem ajutorul pentru că ei, ca unii ce sunt oameni ca și noi, înțeleg slăbiciunea firii noastre și ne pot feri de păcate prin exemplul lor de urmare a lui Hristos și ne arată calea de urmat pentru a ajunge și noi la sfințenie. Urmarea modelului de sfințenie al oamenilor sfinți este îndemnul pe care ni-l adresează Părinții Biserici. Sfântul Ioan Gură de Aur, în omiliile sale, aduce în atenția auditoriului chipuri de sfinți, îndemnându-ne să le urmăm pilda vieții, deoarece modul cel mai bun de a-i cinsti pe sfinți este imitarea lor. Fericitul Augustin ne îndeamnă cu însuflețire să-i imităm pe sfinți: „Dacă-i iubim pe sfinți, să-i imi­tăm”.

Dumnezeu Însuşi ne îndeamnă: „Fiți sfinți căci Eu sunt Sfânt” (1 Petru 1,16). Iar Apostolul Petru ne învață:  „După Sfântul Care v-a chemat pe voi, fiţi şi voi înşivă sfinţi în toată petrecerea vieţii” (1 Petru 1, 15). De aceea, toată viața noastră să fie dedicată dobândirii sfințeniei, pentru ca după trecerea noastră din această lume să fim socotiți de Bunul Dumnezeu în ceata sfinților.