Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Ceea ce ține de noi este doar prezentul

Ceea ce ține de noi este doar prezentul

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Augustin Păunoiu - 15 Decembrie 2015

Soren Kierkegaard, filosoful danez din secolul al XIX-lea, spunea că noi trăim viața uitându-ne înainte și o înțelegem privind înapoi. Este adevărat. Dacă ceea ce vrem este o înțelegere a ceea ce s-a întâmplat, e nevoie să explorăm trecutul. Învățăm din experiențele anterioare și o astfel de învățare este esențială pentru supraviețuirea noastră în prezent. De pildă, copilul care-și arde degetele în foc învață să evite a atinge focul pe viitor. Dar a continua să insistăm pe foc și suferințele care rezultă din contactul cu el nu va fi de folos.

Viața înseamnă ceea ce se află în fața noastră. Într-acolo trebuie să ni se îndrepte privirea. Anatomia noastră este astfel constituită încât să ne mișcăm înainte ușor și rapid. Mersul înapoi este ineficient și greoi. Viitorul, desigur, nu stă în puterea noastră, nu ne aparține. Nu-l putem determina. Ceea ce ține de noi este doar prezentul. Aceasta este și definiția vieții, a trăi momentul prezent, în timp ce ne uităm la direcția noastră spre viitor.

Dar atentatele petrecute recent în țara lui Napoleon și a lui Victor Hugo ne amintesc că ziua de mâine este nesigură și nimeni nu poate garanta că o va ajunge. Atunci când ne gândim la cei care au murit în atentatele de la Paris ne plecăm capul și devenim introspectivi. Dispoziția noastră este una reflexivă, meditativă. Îndemnul Părinților Bisericii este acesta: „Socoteşte-te, omule, în lumea aceasta ca un călător şi un oaspete, care n-are grijă de lucrurile pământești. Păstrează-ţi pururea inima dezlegată de cele lumeşti, necontenit ridicată spre Dumnezeu, deoarece nu ai aici pe pământ cetate statornică. Spre înalt îndreaptă zilnic rugăciunile şi suspinele tale cu lacrimi, pentru ca după moarte sufletul tău să se învred­nicească a trece cu fericire la Dumnezeu”.