Ceva bun despre români

Lăudabilă iniţiativa unei televiziuni de la noi de a scoate în evidenţă ceea ce au mai bun românii, în aceste vremuri, când ne clatină parcă mai uşor orice veste rea. (Şi, în ultimul timp, auzim de rău cu aceeaşi frecvenţă cu care ne dăm bineţe.)

Emisiunea la care se produc pe scenă tot felul de concetăţeni - după modelul american al emisiunii al cărei format este respectat întocmai de ai noştri - îşi depăşeşte rolul de a distra doar. Văd în manifestările doritorilor de afirmare ceva ce spune mult mai mult decât că românii au talent. Da, sigur că au talent, nici nu cred că era posibil să supravieţuim în condiţiile sociale şi circumstanţele istorice prin care am trecut de-a lungul existenţei noastre ca popor dacă nu aveam şi ceva talent.

Ceea ce e demn de remarcat la acest concurs televizat este faptul că nu doar nişte talente se întrec în a fi selectate şi a primi la final - unul dintre toţi - marele premiu de 120.000 de euro. Aici este vorba şi de bucuria trăirii unei şanse nesperate de cei mai mulţi, de o revigorare a patriotismului într-o formă a sa de toate zilele, firească. Mai este vorba apoi şi de aflarea unor poveşti de viaţă impresionante, de lupta pentru a trece peste necazuri de cele mai multe ori în modul cel mai sănătos, cu credinţă.

Este molipsitoare bucuria unor oameni, care altfel şi-ar vedea de meseriile lor modeste, de a arăta care este vocaţia lor şi pe care diversele împrejurări ale vieţii i-au făcut s-o lase pe locul doi, s-o înăbuşe în spatele câştigării pâinii de zi cu zi. Iar dacă pentru unii chiar este o şansă aici, pentru alţii nu este decât un prilej de a ieşi puţin din casă, întrucât n-au talentul pe care îl cred. Dar fenomenul este însă de partea celorlalţi, incredibil de mulţii talentaţi. Nu va câştiga decât unul singur dintre sutele de concurenţi, dar pe drum vor fi remarcaţi poate de cine trebuie, ceva se va mişca în destinul lor. Unii dintre ei, poate chiar majoritatea, vor rămâne doar cu bucuria şi amintirea că au fost pe acea scenă şi au făcut o dată în viaţă ceea ce le place cel mai mult. Un fel de terapie faţă de neîmplinirea lor profesională. Alţii fac din timpul scurt alocat un moment de revoltă de maximă vizibilitate, aşa cum a făcut o doamnă profesoară care n-a dorit să se afirme, ci doar, îmbrăcată precum Charlie Chaplin, a dansat şi a dorit să se ştie că dacă ar primi premiul ar cumpăra bilete pentru 40 de profesori pensionari, ca şi ea, pentru o excursie în Grecia. Aluzie la pensiile mici, desigur. Un tânăr care în viaţa reală lucrează într-o spălătorie auto, pe scenă a cântat de a emoţionat o sală întreagă şi părea că se află acolo de când lumea.

Talentul acestei emisiuni este acela de a aduce în faţa noastră talentele românilor, dar şi poveştile lor de viaţă, uneori incredibile. Îţi face bine să vezi aşa ceva, să constaţi că printre noi sunt atâţia oameni frumoşi şi interesanţi, şi te îndeamnă să faci cel puţin un lucru bun cu tine însuţi: să nu te pripeşti să mai judeci oamenii după meseria pe care îi vezi practicând-o acum, nu doar pentru că fiecare muncă este de folos, dar nu se ştie ce poate deveni acel om; să nu critici pe nimeni pentru nimic, oricine are ceva frumos şi bun de care tu n-ai cunoştinţă!