În fața Catedralei Naţionale stând, mă minunez, intrând în ea, mă închin și dau Slavă lui Dumnezeu, în adierea liniștitoare a cerului coborât pe pământ, vibrând de bucuria negrăită a
Cinstirea Maicii Domnului, bucurie spirituală pentru toți
Creştinii ortodocşi o cinstesc pe Maica Domnului pentru că Însuşi Dumnezeu a învrednicit-o de cinstea cea mai mare, de a naşte pe Fiul Său, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Preasfânta Fecioara Maria ocupă un loc deosebit în viaţa noastră duhovnicească, de aceea orice prilej de a o sărbători constituie un moment de bucurie spirituală şi intensificare a rugăciunilor prin care îi cerem ajutorul, cum este şi sărbătoarea din 15 august, Adormirea Maicii Domnului.
Învăţătura despre Sfânta Fecioara Maria ocupă un loc important în teologia ortodoxă, deoarece stă în strânsă legătură cu învăţătura despre Mântuitorul nostru Iisus Hristos şi despre mântuirea neamului omenesc. Credinţa noastră în Domnul nostru Iisus Hristos se răsfrânge şi asupra Preacuratei Sale Maici, pe care Biserica ne învaţă să o cinstim ca prima între sfinţi, mai presus decât ei, deoarece ea „a atins cea mai înaltă treaptă a desăvârşirii între oameni. Cinstirea pe care o datorăm ei se numeşte supravenerare, fiindcă ea a întrecut pe toţi sfinţii în desăvârşire” (Carte de învăţătură creştină ortodoxă).
Cinstirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a manifestat, încă de la începuturile Bisericii, printr-un cult public care a dus şi la stabilirea unor sărbători în cinstea ei, pe parcursul anului bisericesc, mai ales după fixarea teologiei ortodoxe a preacinstirii Maicii Domnului la Sinodul al 4-lea Ecumenic desfăşurat la Efes în anul 431. Dintre acestea, cea mai importantă este cea din 15 august, închinată Adormirii ei, pentru care ne pregătim printr-un post de două săptămâni.
Întreg anul bisericesc este pus sub ocrotirea Maicii Domnului, pentru că la puţine zile de la începutul lui, în 8 septembrie, Biserica noastră sărbătoreşte Naşterea Sfintei Fecioare Maria, iar în ultima zi a anului bisericesc, 31 august, prăznuim Aşezarea cinstitului brâu al Maicii Domnului în raclă.
În ţara noastră există nenumărate locuri de pelerinaj dedicate cinstirii Sfintei Fecioare Maria, unde la jumătatea lunii august sute de mii de români merg pentru a o sărbători pe Maica Domnului.
Poporul român o cinsteşte prin cuvintele pline de emoţie şi sensibilitate: „O, Măicuţă sfântă, te rugăm fierbinte să ne-asculţi cu milă marea rugăminte. Nu lăsa, Măicuţă, să pierim pe cale, căci noi suntem fiii lacrimilor tale!” Pentru noi, românii, Maica Domnului este şi Maica noastră care ne poartă de grijă şi pe care o cinstim în mod deosebit la 15 august.
Tocmai de aceea neamul nostru a dorit să mărturisească evlavia specială pe care o are pentru Maica Domnului prin miile de biserici zidite pe teritoriul ţării noastre şi puse sub ocrotirea Sfintei Fecioare Maria. Către aceste altare ale credinţei se îndreaptă paşii creştinilor noştri în ziua Adormirii Maicii Domnului spre a mulţumi Preasfintei Fecioare Maria pentru ajutorul primit prin rugăciunile ei de la Domnul nostru Iisus Hristos.
Toate rugăciunile pe care le înălţăm Maicii Domnului exprimă recunoştinţa şi evlavia pe care le purtăm celei ce s-a învrednicit să fie „mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii” şi „care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul a născut”.






.jpg)