Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei „Civilizaţia bizantină” în cea mai nouă apariţie la Editura BASILICA

„Civilizaţia bizantină” în cea mai nouă apariţie la Editura BASILICA

Galerie foto (2) Galerie foto (2) Repere și idei
Un articol de: Diac. Alexandru Briciu - 15 Mar, 2021

Editura BASILICA a Patriarhiei Române a scos de sub tipar unul dintre cele mai importante titluri de carte din ultimii ani: „Civilizaţia bizantină: 330-1453”, opera reputatului bizantinolog şi medievist britanic Steven Runciman. Traducerea şi bogatul aparat critic aparţin lui Damian Amfile, care prin notele de subsol aduce cititorului mai multă lumină cu privire la oamenii, locurile şi faptele relatate în volum.

După cum o arată titlul, civilizaţia bizantină numără unsprezece secole, începe cu întemeierea Constantinopolului de către Sfântul Împărat Constantin cel Mare în 330 şi apune odată cu vestita cădere din 1453. Alfa şi omega acestui imperiu sunt doi împăraţi Constantin, fii ai unor mame sfinte născute cu numele Elena. Dacă primul este preabinecunoscut şi se bucură de mare evlavie în rândul creştinilor ortodocşi, despre Constantin al XI-lea Paleologul ştim că a murit în ultima luptă de rezistenţă a bizantinilor în faţa cuceritorilor otomani, în 29 mai 1453. Mama sa, Elena Dragases, s-a călugărit în ultima parte a vieţii şi a devenit Sfânta Cuvioasă Ipomoni, ale cărei cinstite moaşte se păstrează în Mănăstirea Sfântului Patapie din Loutraki, Grecia.

Momentul 1453 a devenit o adevărată piatră de hotar în istoria universală, moştenirea imperială continuând să dăinuiască prin ceea ce Nicolae Iorga a numit în chip providenţial „Bizanţ după Bizanţ”. Apărută iniţial în 1933, în engleza nativă a autorului, „Civilizaţia bizantină” s-a bucurat de o largă circulaţie şi numeroase traduceri. „Volumul, tradus până în prezent şi în alte limbi, se remarcă printr-o fluenţă narativă demnă de invidiat, expunând, de-a lungul a douăsprezece capitole, tot ceea ce poate fi caracterizat cu apelativul de civilizaţie bizantină (organizare administrativă şi militară, religie, artă, literatură etc.). Spre deosebire de ediţia iniţială, textul a fost adnotat, acolo unde era nevoie, pentru o mai bună înţelegere a evenimentelor, termenilor şi ideilor. Totodată, volumului i-a fost adăugat şi un bogat material fotografic, menit să scoată în evidenţă anumite aspecte ale civilizaţiei bizantine”, se arată în nota editorială a cărţii. După un secol 20 fascinat de etosul bizantin, interesul ultimilor ani pentru această civilizaţie a scăzut. Cu atât mai lăudabil devine efortul Editurii BASILICA a Patriarhiei Române de a ne oferi spre lectură, îmbrăcat în haină nouă, un titlu ce se înscrie în galeria celor mai citite şi citate cărţi la nivel internaţional.

Cuvintele lui Steven Runciman, care atunci când a predat manuscrisul „Civilizaţiei bizantine” nu avea mai mult de 30 de ani, sunt edificatoare: „Atât edificiile, cât şi obiectele ori cărţile bizantinilor dovedesc această sete de frumos, de o frumuseţe din afara lumii acesteia. Frumuseţea avea un înţeles intrinsec pentru ei, care înlesnea contemplaţia mistică; ea să adăuga, astfel, slavei lui Dumnezeu. Viaţa era monotonă şi dificilă, dar cel care se ruga, fie că era un om simplu în Sfânta Sofia ori un pustnic din Muntele Athos, putea să vadă dincolo de ea; arhitectura omenească a catedralei şi cea dumnezeiască a muntelui îl purtau din lumea senzorială către cea a Dumnezeirii şi a Adevărului. Pentru bizantini, frumuseţea şi credinţa erau inseparabile şi inexprimabile individual”.

Alăturată unor traduceri româneşti mai vechi sau unor ediţii în limbi de circulaţie internaţională, lucrarea nu poate lipsi din bibliotecile teologilor, istoricilor, oamenilor de cultură sau ale celor pasionaţi de idealul conjugat la timpul trecut, care vreme de un mileniu s-a confundat cu Bizanţul.

Citeşte mai multe despre:   Editura BASILICA