Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Corul Madrigal și primul album de colinde din spațiul românesc
Atât de profund am legat sărbătoarea Nașterii Domnului de colinde, că ne-ar fi foarte greu să petrecem Crăciunul fără ele și fără colindători. În ultimul timp ne ajută în acest sens și tehnologia. Un concert de colinde sau un album cu cântări specifice Crăciunului poate sta la distanța unui click sau a unui buton de play.
Au existat și perioade când colindele se auzeau doar la copiii ce poposeau pe la ferestrele gospodarilor în satele în care regimul comunist nu a reușit să distrugă ancestralul obicei. Desigur, în biserici, în catedralele chiriarhale, unde se formaseră coruri bine închegate, era o tradiție mult așteptată ca la Crăciun să se intoneze colinde.
Un fapt unic și nemaiîntâlnit în plin regim comunist, legat de străvechiul obicei de a colinda, s-a petrecut la București: Corul Madrigal, înființat acum 60 de ani, în 1963, a reușit performanța de a înregistra un album de colinde; faptul îl consider acum o adevărată minune, având în vedere condițiile aproape imposibile ale realizării sale. În plină epocă atee, Madrigalul s-a dovedit o salvare pentru tradiția colindatului și nu doar atât. Tinerii coriști, dirijați de maestrul Marin Constantin, au abordat un repertoriu variat, incluzând și cântări bisericești, lucru ce a nemulțumit cadrele de partid.
Istoria acestui album numit simplu „Colinde“ (Romanian carols) mi se pare emoționantă. După mărturisirile distinsei doamne Cornelia Andreescu - membru fondator al Corului Madrigal, rămasă în istoria muzicală românească prin identificarea cu celebra Casă de Discuri Electrecord -, apariția lui se datorează strădaniilor Mitropolitului Bartolomeu Anania, pe atunci ierodiacon. Doamna Andreescu, martoră acelor vremuri tulburi, mi-a relatat împrejurările în care Madrigalul a reușit neașteptata performanță. Ierodiaconul Bartolomeu, înainte de a ajunge în America, a îndeplinit ascultarea de director al Bibliotecii Patriarhale. Din această poziție, cu binecuvântarea Patriarhului Justinian, a pus la dispoziția dirijorului Madrigalului mai multe partituri de colinde aflate în Biblioteca Patriarhală. Așa s-a născut ideea realizării unui prim album de colinde din istoria muzicală a României. Înregistrările s-au făcut în studiourile Casei de Discuri Electrecord. Cadrele de partid s-au arătat șovăielnice și reticente blocând ambițiosul proiect, ba chiar au dispus confiscarea benzii cu prețioasa înregistrare. Banda însă a fost bine dosită, încât securitatea nu a mai avut pe ce pune mâna. Pentru salvarea ei, banda magnetică a ajuns în bagajul ierodiaconului Bartolomeu Anania, care urma să se îmbarce într-un lung zbor spre America. Doar Bunul Dumnezeu știe prin ce mijlocire Mitropolitul Bartolomeu a reușit în ultima clipă să obțină făgăduința finalizării proiectului cu angajamentul că Patriarhia va distribui respectivul album doar pentru exterior. Cu această învoială, în cele din urmă, Electrecordul a produs discul de colinde al Madrigalului. În România, el circula probabil doar în cercuri foarte restrânse, până a fost interzis cu desăvârșire.
Aceste prețioase informații le-am obținut de la doamna Cornelia Andreescu, care a cântat în Madrigal de la înființare până-n 1974, ca angajată, iar apoi, a continuat colaborarea cu celebrul cor până-n 1992, între timp concentrându-și activitatea și legându-și chiar propria existență de celebra Casă de Discuri Electrecord, înființată în 1932. Astfel, doamna Andreescu a fost redactor muzical în anii 1974-1975; maestru de sunet în perioada 1975-1993; director artistic între anii 1993 și 1998 și din 1998 până-n 2022, director general. Împrejurările apariției primului album de colinde în istoria muzicii românești apar detaliate în volumul Corul Madrigal în arhivele Securității. Rezistența prin colind, lansat cu câteva zile în urmă la Sibiu.
Revenind la mult-râvnitul disc de vinil, unicul din spațiul românesc de până-n 1990, m-am bucurat în copilărie de existența unui exemplar în casa părinților mei. Prin intermediul unei rude care a călătorit în străinătate, am primit în dar prima colecție de colinde a Corului Madrigal. În anii cei nevinovați ai prunciei devenise un fel de ritual ca în preajma Crăciunului tata să ne adune în jurul pickupului ca să ascultăm minunatele cântări închinate Nașterii Domnului. Nu aveam unde asculta alte colinde nicăieri, decât pe cele ce le intonam noi, copiii, plecați să colindăm prin sat, sau pe cele auzite la biserică, interpretate de preot și de cântărețul de la strană. Cu puținele mele cunoștințe muzicale de atunci făceam diferența între ceea ce cântam noi și ceea ce audiam la bătrânul aparat de radio, cu pickupul încorporat deasupra. Am crescut în armoniile sonore ale celebrei înregistrări a Madrigalului, care, an de an, ne aducea vestea bucuriei Crăciunului. Îmi amintesc că pe coperta discului nu apărea o fotografie cu membrii Corului Madrigal, ci una din bisericile ținutului Sucevei. La scurt timp după 1990, am văzut Corul Madrigal la televizor cântând minunatele colinde. Așa am devenit un admirator fidel al faimosului ansamblu vocal întemeiat de maestrul Marin Constantin în 1963.
S-au editat de atunci nenumărate și diversificate albume de colinde, dar nici unul, niciodată, nu va putea egala acea înregistrare de peste jumătate de secol în urmă; pentru mine, ea are o valoare deosebită, căci se făcea vestitorul bucuriei Sfintei Sărbători de Crăciun.
Anul 2023, care se apropie de epilog, reprezintă pentru Corul Madrigal șase decenii de activitate neîntreruptă și prolifică, trudă, prefaceri, tradiție strălucită și dinamism creator, toate materializate în mii de concerte, turnee în țară și străinătate, dar și peste 100 de albume înregistrate, devenind una din cele mai cunoscute formații corale românești pe plan mondial. Strălucita activitate i-a fost recunoscută în 1992, când UNESCO l-a inclus în Patrimoniul Cultural Universal. Mulțumind Departamentului de comunicare al celebrului cor pentru fotografia pusă la dispoziție ca să însoțească prezentul articol, doresc Corului Madrigal să rămână o emblemă a frumuseții neamului nostru românesc, dar și a forței sale creatoare.