Crăciunul dinainte de Crăciun

Postul Naşterii Domnului, îndeosebi, are un parfum unic. Miroase a zăpadă, a târg de jucării, a cadouri, a cozonac, a brad. Şi copiii, şi oamenii mari stau în aşteptarea a ceva frumos, indefinit. Într-adevăr, Postul Naşterii Domnului, spre deosebire de celelalte posturi din an, se caracterizează printr-o atmosferă densă de sărbătoare. În această perioadă nu ne mai rugăm atât pentru minuni, pentru că le aşteptăm să se întâmple cumva firesc. Ştim, în calitate de adulţi, că nu există Moş Crăciun. Cei credincioşi văd în Moş Crăciun pe Sfântul Nicolae, făcătorul de daruri. Cei care nu cred speră, şi aceştia, să existe totuşi ceva sau cineva înzestrat cu puteri magice. Cu toţii, credincioşi, necredincioşi, ne dorim, în Postul Naşterii Domnului, să credem şi să avem puterea să credem. Ne dorim să evadăm din acest decor prozaic al vieţii într-o societate care ne asaltează cu oferte şi discounturi pentru produse care împrumută reprezentări şi sensuri religioase în scopuri de marketing.

Pe de o parte, societatea în care vieţuim ne stimulează, în preajma sărbătorilor, calitatea de fiinţă consumatoare. Suntem îndemnaţi să gustăm din cutare băutură răcoritoare sau din cutare produs pentru a trăi sărbătorile în fiecare zi. Iată cum se reduce valoarea unei sărbători la strict valoarea materială. Iată cum modul în care ne trăim sărbătorile, fără a mai aştepta să vină timpul lor, ne caracterizează însăşi maniera în care ne ducem viaţa. Ce gust mai poate avea o sărbătoare când o prăznuieşti înainte să îi vină vremea?!

Este, de altfel, o trăsătură a epocii de faţă că nu mai aşteptăm să vină vremea nici unui lucru. Trăim cununia înainte de cununie, Crăciunul înainte de Crăciun, sărbătoarea înainte de sărbătoare. Ne ghiftuim şi ne veselim inima, astfel încât să fie "Crăciun" în fiecare zi din an. Când vrem noi, nu când este timpul să se întâmple. Sărim peste perioada de post alimentar, peste perioada de abstinenţă specifică logodnei, peste înfrânarea conjugală în timpul postului, peste rugăciuni, peste respectul şi iubirea datorate vecinului şi aproapelui din duşmanul nostru. Cel mai tare supără şi necăjeşte pe toată lumea venirea Crăciunului înainte de Crăciun. Parcă am suporta mai uşor reclamele şi ofensiva publicitară dacă această campanie s-ar desfăşura în preajma sărbătorilor, şi nu cu câteva luni înainte.

Pe de altă parte, aceeaşi societate, mai ales prin filmografia specifică perioadei, ne îmbie să lăsăm deoparte banii, cariera şi ambiţiile şi să ne îndreptăm atenţia mai cu seamă asupra valorii spirituale, asupra dragostei, a familiei, asupra părinţilor singuri şi bătrâni, a nevoiaşilor. Întrezăreşti, într-adevăr, iadul, atunci când bei din cupa singurătăţii de Crăciun, care este o sărbătoare a comuniunii, prin excelenţă. Acesta este şi farmecul sărbătorii Naşterii Domnului, care îi captează şi pe cei ce nu cred: este un praznic al comuniunii, al vindecării unor adânci şi deschise răni sufleteşti, este clipa în care aştepţi să ţi se întâmple miracolul întâlnirii dragostei pentru o viaţă, în care nu mai faci calcule şi te bucuri doar să fii în compania celor dragi. Este o sărbătoare a comuniunii şi a emoţiei. O sărbătoare ce ne cheamă să postim, dar nu doar pentru pocăinţă, ci şi pentru a face daruri, dezinteresaţi, în ascuns. Nu este celebrarea agresivă a "lunii cadourilor", ci prăznuirea Naşterii Domnului, prin care suntem chemaţi să ne facem daruri, unul altuia, în mod dezinteresat şi discret, pentru a ne recâştiga nevinovăţia şi bucuria copilărească lipsită de griji.

Să postim, aşadar, pentru că fiecare lucru are o vreme a sa. Să postim de interesele noastre şi de egoism, pentru a dărui fără să aşteptăm nimic în schimb. În cinstea Naşterii Pruncului Iisus, să postim de griji materiale şi să aducem în dar unul altuia bucuria de a ne redescoperi copilul din noi. Căci numai "a unora ca aceştia este Împărăţia cerurilor" (Mt. 19, 14).

Farmecul sărbătorii Naşterii Domnului, care îi captează şi pe cei ce nu cred: este un praznic al comuniunii, al vindecării unor adânci şi deschise răni sufleteşti, este clipa în care aştepţi să ţi se întâmple miracolul întâlnirii dragostei pentru o viaţă, în care nu mai faci calcule şi te bucuri doar să fii în compania celor dragi."