Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Credinţa în viaţa veşnică şi nădejdea mântuirii

Credinţa în viaţa veşnică şi nădejdea mântuirii

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Pr. Ciprian Florin Apetrei - 10 Martie 2021

În ultimul articol al Simbolului de credinţă mărturisim credinţa noastră în viaţa veşnică: „...Şi viața veacului ce va să fie”. Prin aceste cuvinte arătăm că noi, creştinii ortodocşi, credem în viaţă veşnică şi că pentru noi viaţa nu se încheie la mormânt.

Scopul vieţii noastre este mântuirea şi viaţa veşnică. Din învăţătura de credinţă a Bisericii mărturisim credinţa în învierea tuturor celor adormiţi la a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos, când „va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii”. Înainte de acest ceas, numit în teologie judecata universală, este şi cea particulară, care se face imediat după moarte. Această judecată se face sufletului care s-a despărţit de trup prin moarte. Acest lucru se întâmplă pentru că primii oameni au păcătuit şi, pierzând Raiul, au fost supuşi morţii: „Precum printr-un om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, aşa şi moartea a trecut la toţi oamenii, pentru că toţi au păcătuit în el” (Romani 5, 12).

Moartea este despărţirea temporară a sufletului de trup până la învierea de obşte de la Parusie. Această înviere înseamnă unirea din nou a sufletului cu trupul, care acum devin duhovniceşti şi nemuritoare.

În acest sens, Sfântul Apostol Pavel ne spune: „Aşa este şi învierea morţilor: se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru ne­stricăciune; se seamănă întru necinste, înviază întru slavă; se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere; se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc. Dacă este trup firesc, este şi trup duhovnicesc” (1 Corinteni 15, 42-44).

La sfârşitul veacurilor, toţi oamenii care au murit vor învia şi vor fi prezenţi la Judecata universală alături de cei care vor fi atunci în viaţa pământească, care vor fi şi ei schimbaţi într-o clipă: „Nu toţi vom muri, dar toţi ne vom schimba, deodată, într-o clipeală de ochi la trâmbiţa cea de apoi. Căci trâmbiţa va suna şi morţii vor învia nestricăcioşi, iar noi ne vom schimba” (1 Corinteni 15, 51-52). La această judecată, cei buni vor merge la viaţă veşnică, iar cei răi la osândă veşnică: „Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică” (Matei 25, 46). Din acest moment începe viaţa veşnică, care este modul de vieţuire în Împărăţia lui Dumnezeu a celor drepţi după Judecata universală.