Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, anticipând învierea noastră, face legătura între imanent şi transcendent, între cele de aici şi cele de dincolo, între locul în care suntem şi cel în care suntem
05 Mai, 2024
„Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?“
Când vin tineri la mine şi am timp să mă ocup de ei, îi cercetez în latura credinţei şi-i întreb: crezi în Dumnezeu? De obicei, răspunsul este pozitiv. Poate că omul se şi miră de multe ori că i se pune o astfel întrebare, când el face un act de credinţă - de exemplu, se spovedeşte. Cineva care se spovedeşte mărturiseşte o credinţă, pentru că oamenii care cred în Dumnezeu se spovedesc. Adică, asta nu înseamnă că cineva care nu crede în Dumnezeu nu-şi poate face o autocritică, nu se poate cerceta pe sine, nu face nişte investigaţii în sufletul său. Dar, de spovedit, în general, se spovedeşte omul care crede în Dumnezeu, care ştie de păcat, de păcat ca realitate ce priveşte şi pe om, şi pe Dumnezeu; cei care-şi fac autocritica se gândesc la anumite defecte, la anumite insuficienţe, la anumite deficienţe, dar nu se gândesc la credinţa propriu-zisă şi nu se gândesc la deficienţe, la insuficienţe ca păcat, adică nu privesc şi raportarea faptei celei rele, a gândului celui rău, la Dumnezeu.
Nu ştie omul de păcat decât dacă este încadrat în religie, dacă ştie de Dumnezeu, dacă ştie de responsabilitatea pe care o avem în faţa lui Dumnezeu. Aşadar, cel care se spovedeşte face un act de credinţă, şi-atunci ai putea zice că ai răspunsul la întrebarea: „Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu?“. Ai acest răspuns fără cuvinte, dat de faptul că omul se prezintă făcând un act de credinţă; deşi, câteodată, sunt şi cazuri când oamenii se spovedesc în virtutea unei tradiţii, în virtutea unei deprinderi.
