Cui foloseşte Gay Fest?

▲ Cred cei de la ACCEPT (sau alţii) că o astfel de plimbare organizată prin capitală le va schimba mentalitatea românilor? ▲

Sâmbătă a avut loc în Bucureşti controversatul marş numit „Gay Pride“ (adică mândria de a fi homosexual), desfăşurat în cadrul celei de a cincea ediţii a „Gay Fest“, un festival care îşi propune, potrivit Asociaţiei ACCEPT, să crească vizibilitatea comunităţii LGBT (lesbiene, gay, bisexuali şi transsexuali) şi să încurajeze integrarea acestora în societate. La aceste acţiuni au fost mai multe reacţii din zona societăţii civile sau a celei politice.

Asociaţia „Provita pentru născuţi şi nenăscuţi“ - filiala Bucureşti - a reclamat anularea actului administrativ prin care Primăria Bucureşti a autorizat desfăşurarea marşului public al homosexualilor. Considerând, din experienţa anilor trecuţi, că marşul homosexualilor are caracter obscen şi are ca scop real prozelitismul şi propaganda în favoarea relaţiilor sexuale între persoane de acelaşi sex, Asociaţia „Provita“ a reclamat în instanţă legalitatea desfăşurării în spaţiul public a unei astfel de manifestări care poate avea implicaţii grave asupra dezvoltării fireşti a minorilor, lipsiţi de discernământul necesar pentru judecarea critică a unor astfel de expuneri publice.

Au existat şi reacţii din zona politicului. Vlad Gabriel Hogea, deputat PC, a declarat: „Partidul Conservator se opune cu vehemenţă unei posibile prevederi legale care să admită căsătoriile între persoanele de acelaşi sex şi adopţiile de copii de către perechile gay. În Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, familia este definită ca o comuniune între bărbat şi femeie“. Iar Tudor Ionescu, preşedintele Noii Drepte, a precizat că organizaţia sa condamnă păcatul, şi nu păcătosul. Considerând că parada homosexualilor reprezintă o manifestare cu caracter provocator, obscen şi antisocial, care aduce atingere bunelor moravuri şi ordinii publice, Noua Dreaptă a organizat, tot sâmbătă, un „Marş pentru Normalitate“.

Efectul paradei nu a fost cel scontat de organizatorii ei. Departe de a „creşte vizibilitatea“ şi de a încuraja „integrarea în societate“ a minoritarilor sexuali, marşul, pompos numit „Gay Pride“, nu a reuşit decât să enerveze pe cei care s-au întâlnit cu acest subiect în presă. Şi ce nu au reuşit să demonstreze organizatorii săi a fost tocmai necesitatea acestei ieşiri în public. De ce e nevoie să ieşi în public şi să trâmbiţezi ceva care se întâmplă în intimitate? De ce ar fi interesată populaţia Bucureştiului să vadă în carne şi oase persoane care au un comportament sexual diferit de cel al lor? Cred cei de la ACCEPT (sau alţii) că o astfel de plimbare organizată prin Capitală le va schimba mentalitatea românilor? Sunt întrebări retorice...

Românii sunt recunoscuţi printr-o proverbială toleranţă. Nu am auzit nici măcar de un caz al vreunui homosexual exclus sau marginalizat de societate pe motiv de comportament sexual deviant. Nu există cazuri de intoleranţă care să justifice un întreg festival, menit să rezolve problema „integrării în societate“ a acestora. După cum o şi declară, homosexualii au o problemă, dar nu cu societatea, ci cu acceptarea de către propria familie. Şi nu văd care părinte, nemulţumit că fiul sau e homosexual, văzându-l la o paradă defilând prin faţa mulţimii curioase (eventual a vecinilor sau a colegilor de la serviciu), îşi va schimba atitudinea şi se va resemna cu opţiunea odraslei.

„Gay Fest“ a făcut cel mai mare deserviciu homosexualilor. A-ţi manifesta „mândria de a fi homosexual“ în România este nu doar un gest lipsit de diplomaţie, ci chiar o sfidare. Aşa cum am mai spus-o şi la paradele anterioare, este posibil ca acest gen de manifestare publică să nu fie decât o provocare, o capcană în care să fie atraşi cei care susţin anormalitatea acestei orientări sexuale. Violenţele care s-ar fi iscat ar fi atras României o imagine proastă, iar comunitatea autointitulată LGBT s-ar fi căpătat cu doritul (probabil) statut de minoritate persecutată. Forţele de ordine au intuit o astfel de strategie, drept dovadă fiind mobilizarea a peste 1.000 de jandarmi, poliţişti, agenţi S.P.I.R., pentru nici 200 de persoane participante la marşul cu care s-a încheiat „Gay Fest“. După cum este posibil ca acest marş să nu fie decât un prilej de a testa capacitatea de reacţie a societăţii la acest gen de acţiuni în vederea stabilirii unor strategii viitoare. Orice se poate spune despre acest „Gay Fest“ mai puţin faptul că ar fi fost făcut din dorinţa de a veni în sprijinul integrării în societate a homosexualilor.