Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei Cum mai scriem în limba română

Cum mai scriem în limba română

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Repere și idei
Un articol de: Daniela Șontică - 23 Noiembrie 2010

În timp ce Legea educaţiei asumată de Guvern nu face decât să crească tensiunile între românii şi minoritarii din zonele Harghita şi Covasna, provocând în plus şi o luare dură de poziţie a Academiei Române (bine meritată), limba română se degradează văzând cu ochii. Şi vedem cu ochii noştri cum de prea multe ori subtitrările filmelor sunt sub orice critică, ba chiar şi titlurile emisiunilor stau ore în şir la unele televiziuni scrise greşit. Românii nu mai ştiu să scrie corect cuvinte simple, ale căror reguli se învaţă în clasele primare. Apar pe micul ecran "să fi" în loc de "să fii", "să nu fi" în loc de "să nu fii", dar şi "nu fii" în loc de "nu fi". Despre aventurile cuvintelor "copii", "copiii" şi toate cele din gama celor care se scriu cu trei de "i" ce să mai spunem, este deja nevoie de un doctorat pentru a mai fi scrise corect.

Iar dacă avem pretenţia decentă ca oamenii din spatele micului ecran să fie nişte vorbitori şi scriitori corecţi de limbă naţională, a avea asemenea dorinţă de la tinerii scriitori este oare prea mult? Într-o vreme, timpul îmi permitea să fac o trecere zilnică în revistă a site-urilor de literatură actuală. Găseam acolo lucruri scrise şi trimise la cald în vana internetului, spre aflarea opiniei cititorilor legaţi la respectiva sursă de creaţie. Să nu credeţi însă că toţi aspiranţii la titlul de scriitor - dintre cei care publică masiv în spaţiile virtuale - au o aplecare şi o dragoste vizibile pentru limba română. Mă întreb cum de au îndrăzneala să scrie cu greşeli de limbă şi în acelaşi timp să-şi dorească să fie cândva formatori ai unui stil literar sau mai ştiu eu ce vis în privinţa scrisului lor.

Teama mea nu este că vom uita propria limbă, căci se vor găsi mereu oameni care s-o înveţe ca la carte, ci teama că legiuitorii şi alcătuitorii viitoarelor manuale vor fi culeşi dintre aceşti neştiutori de limbă, că unii ca ei vor face regula unei limbi române fără reguli, ca să le fie lor înşişi mai uşor. Poate zâmbiţi citind acestea, dar nu suntem prea departe de aşa ceva. Există un aer de "ţară în care se poate întâmpla orice", încât mă tem că şi dicţionarele explicative ale limbii române vor fi tipărite cu locuri albe pentru a completa fiecare acasă ce va dori, numai să nu mai fim complexaţi că nu avem cunoştinţe suficiente. Şi nu suntem nici prea departe de ziua în care, neobişnuiţi să mai scriem de mână, ci numai pe tastatura computerelor şi a telefoanelor, vom cere să înmuiem degetul în cerneală pentru a semna un act.