Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Opinii Repere și idei Cum se fabrică un „scandal“

Cum se fabrică un „scandal“

Un articol de: Pr. Constantin Sturzu - 03 Mar, 2008

▲ Răspunsurile oferite prompt de către instituţiile noastre bisericeşti arată că vremea tăcerilor „contemplative“ a apus demult ▲

Fără îndoială, săptămâna care a trecut a fost una extrem de animată în plan jurnalistic. Aproape în fiecare zi a apărut cel puţin un articol în care se mai raporta, vezi bine, câte un scandal în Biserică. Nici unul dintre articole nu a scăpat însă neamendat. Răspunsurile oferite prompt de către instituţiile noastre bisericeşti arată că vremea tăcerilor „contemplative“ a apus demult. Prea multă vreme a trebuit să suporte Biserica atacuri şi mizerii de la te miri cine. Obişnuiţi să critice, să judece şi să acuze nestingheriţi, acei jurnalişti care astăzi transformă presa din mijloc de informare în instrument de manipulare rămân, în 99% din cazuri, fără o replică la precizările şi comunicatele de presă care clarifică diverse chestiuni.

Analizând cu atenţie articolele din săptămâna care a trecut, am constatat, fără să mă mire, că ele încalcă normele elementare ale unei cugetări sănătoase. Spre exemplu, Silviu Alupei publică miercuri, 27 februarie, în „Ziua“, un material care se vrea devastator: „Vot cu scandal la Mitropolia Moldovei“. Într-un soi de pseudo-anchetă, acesta susţine că alegerile pentru candidaţii la scaunul de Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei ar fi fost fraudate. Pe ce se bazează? Pe o scrisoare pe care „reprezentanţii a 500 de intelectuali moldoveni“, din nu mai puţin de 6 judeţe, ar fi trimis-o la Patriarhie pe post de contestaţie.

Bineînţeles că, aşa cum au şi recunoscut „reprezentanţii“ cu pricina, nu era vorba de o contestaţie, ci de o listă de susţinere a candidaturii PS Calinic Botoşăneanul, semnată de cei menţionaţi cu ceva vreme înainte de alegeri. Să presupunem că jurnalistul Alupei ar fi fost dus în eroare şi că, deşi n-a văzut contestaţia, a crezut că ea există doar pe baza unei mărturii a cuiva (nu contează cine). Un jurnalist cu atâţia ani de experienţă în investigaţii, cum este d-l Alupei, nu se poate să nu se fi întrebat cum a fost posibilă performanţa de a aduna peste 500 de semnături din 6 judeţe în doar trei zile, de sâmbătă până marţi? Mai ales că ele nu au fost culese de pe stradă, ci de la „90% din intectualitatea judeţelor Iaşi, Suceava, Neamţ, Botoşani, Bacău şi Vaslui“. Ca să nu mai vorbim aici de povestea cu cele 6 voturi anulate şi redistribuite apoi la doi candidaţi, care e chiar o... poveste.

Avem, aşadar, de a face cu un demers jurnalist urechist, care nu se bazează pe fapte, aşa cum stă bine unei investigaţii serioase. După ce sesizăm astfel de făcături, suntem îndreptăţiţi să punem sub semnul întrebării orice alt demers jurnalistic semnat Silviu Alupei. Mai ales că n-am citit încă nici un fel de retractare a celor susţinute. A cere iertare (public) pentru răul făcut Bisericii prin acel articol ar fi un gest demn de un creştin ortodox. Astfel de „anchete“ nu ajută, de fapt, pe nimeni, ci doar dau apă la moară celor care abia aşteaptă câte un „scandal“ bisericesc pentru a lovi în credibilitatea celei mai apreciate instituţii din România.

Un alt publicist, Dan Ciachir, fiu declarat al Bisericii Ortodoxe, a continuat şi săptămâna trecută să dea satisfacţie celor care jubilează la fiecare atac mediatic îndreptat împotriva preoţilor şi, mai ales, împotriva ierarhilor. A lovi sistematic în conducerea Bisericii, pentru a discredita instituţia pe ansamblul ei, nu e chiar o metodă originală. „Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile“, îşi avertizează Mântuitorul ucenicii, anticipând ceea ce se va întâmpla în orele de dinaintea răstignirii. Metoda „bate-voi păstorul“ a fost utilizată nu doar de comunişti (mai ales de bolşevici), ci este preluată şi de ateii care activează azi în presă, ONG-uri etc.

„Dictatura patriarhală“, „Pumnul lui Daniel“, „O tăcere meschină“ sunt articole publicate într-un interval de doar câteva zile şi care arată o grabă interesată în a pune la zid conducerea Patriarhiei. Fiecare dintre aceste materiale şi-a primit la timp răspunsul cuvenit din partea Patriarhiei, aşa încât nu voi mai insista asupra conţinutului lor. Ce vreau să remarc şi în cazul acestor materiale sunt evidentele tulburări de ordin logic. Spre exemplu, articolul 26 din Statutul de organizare şi funcţionare al BOR, cel care face referire la stavropighii, spune la litera s: „Conform tradiţiei ortodoxe, (Patriarhul României, n.n.) are dreptul de a înfiinţa stavropighii patriarhale şi de a le conduce prin delegaţii săi, în limitele competenţelor stabilite prin Decizie Patriarhală, aducând la cunoştinţa Chiriarhului locului acestea“.

Reflectând (oare?) pe marginea acestei prevederi votate de Sfântul Sinod, publicistul Dan Ciachir găseşte ca firească următoarea concluzie: paragraful îi oferă posibilitatea Patriarhului României „de a controla mănăstirile din România, inclusiv averile acestora“ (!?). Delirul nu se opreşte aici, ci în momentul în care, senin, Dan Ciachir susţine că ne „îndreptăm spre o dictatură patriarhală“. Deşi paragraful din statut începe, nu întâmplător, cu formula „conform tradiţiei ortodoxe“, Dan Ciachir se încăpăţânează să tragă nişte concluzii ne-ortodoxe şi care par a fi desenate dinainte. Ele pot fi orice, numai o consecinţă logică a prevederilor statutare nu.

E trist să vezi (citeşti) doi jurnalişti care se consideră în slujba Bisericii şi care, în loc să fie un exemplu de onestitate şi de profesionalism, calcă în picioare şi logica elementară şi bunul simţ. Mai ales de la entuziasmul justiţiar al lui Silviu Alupei ne-am fi aşteptat la mai mult. Însă aşa înţeleg unii să rateze, de dragul unor interese mărunte, şansa de a sprijini misiunea Bisericii într-un veac dominat de umanismul ateu şi de anticlericalism. Ca preot, nu pot decât să sper că cei doi vor găsi calea către adevărata împlinire a unui jurnalist creştin: cea a lucrului bun şi bine făcut, părăsind buldozerul demolatorilor pentru mistria celor care zidesc temeinic. Şi încă ceva: să nu-I luăm, totuşi, lui Hristos prerogativele de Judecător.