Curajul de a spune "da"

Fiecare veac a adus cu sine o serie de provocări, de pericole la adresa familiei. Dar parcă niciodată ca în zilele noastre familia nu a mai fost atât de greu încercată. Ne-ar trebui multe pagini pentru a inventaria cauzele care, pe de o parte, împiedică formarea unei familii, sau care, pe de altă parte, sunt decisive în producerea unui divorţ.

Motivul cel mai invocat de tinerii care, deşi trăiesc împreună, amână întemeierea unei familii, este cel de ordin material: vor să aibă o casă, o slujbă stabilă, eventual unele lucruri pentru uz domestic înainte de a veni în faţa altarului. Alţii spun că sunt încă prea tineri (chiar şi la 25 de ani!) pentru a-şi asuma responsabilităţi conjugale şi că vor să "profite", cât mai au timp, de anumite libertăţi. Nu de puţine ori şi părinţii se opun unei căsătorii încheiate, spre exemplu, în timpul studiilor universitare pentru că, spun ei, "în loc să poarte grija unuia în facultate, ar trebui să poarte grijă de doi".

Apoi, deloc de neglijat este bombardamentul mediatic anti-familie la care sunt supuşii tinerii zilelor noastre. De la filmele care cultivă un soi de libertinaj şi o emancipare faţă de valorile tradiţionale, până la modelele mediatizate (vedete de muzică, sport etc.) a căror viaţă este una extrem de "colorată" şi de "cool" tocmai pentru că nu poartă de grijă unei familii, până la firmele care solicită pe proaspeţii angajaţii cu mult peste programul de 8 ore, seducându-i cu promisiuni de promovare pe cei mai dedicaţi muncii, toate acestea nu sunt decât adevărate pledoarii pentru burlăcie. Eforturile statului de a încuraja întemeierea de familii sunt extrem de firave în raport cu acest tăvălug al unei societăţi în care plăcerea şi profitul capătă statut de idoli moderni.

Dacă, totuşi, tinerii reuşesc să străbată cu brio această cursă cu obstacole, numită drumul spre căsnicie, nu puţine ispite îi aşteaptă şi dincolo de noaptea nunţii. Suma acestor pericole este reflectată statistic în această constantă creştere a ratei divorţialităţii de după 1990. E adevărat că, faţă de 2006, când numărul căsătoriilor era de 6,8 la mia de locuitori, în 2007 acesta a crescut la 8,8 la mie. Explicaţia acestei fericite creşteri este pusă de sociologi pe seama celor 200 de euro pe care statul român îi acordă, începând cu 1 ianuarie 2007, celor aflaţi la prima căsătorie. Aşa se face că, pentru a primi aceşti bani, cupluri care trăiau în concubinaj de ani buni s-au prezentat anul trecut la sediul stării civile pentru a-şi oficializa mariajul. Recordul de vârstă a fost consemnat de presă în Râmnicu Vâlcea unde, pentru a primi cei 200 de euro, un bărbat de 96 de ani şi consoarta sa, mai tânără cu 10 ani, au spus "da" în faţa ofiţerului stării civile.

Însă dacă această creştere a ratei nupţialităţii poate fi una conjuncturală, creşterea ratei divorţialităţii se înscrie într-un adevărat trend. Institutul Naţional de Statistică ne arată că în anul 2007 s-au pronunţat 33,2 mii divorţuri, în creştere cu 0,6 mii cazuri faţă de anul 2006, adică anul trecut s-au înregistrat 1,54 divorţuri la mia de locuitori, faţă de 1,51 în anul precedent. Şi aici am putea toşi găsi o doză de optimism, dacă ar fi să ne comparăm cu Europa unde una din două căsnicii se termină la tribunal. Rata cea mai mare a divorţurilor se înregistreaza în Belgia, unde 71% dintre cuplurile căsătorite se destramă. Această tendinţă generală de sporire a ratei divorţialităţii este pusă de cercetătorii fenomenului pe seama unor factori cum ar fi urbanizarea, modificările survenite în funcţiile familiei, creşterea gradului de emancipare a femeii, scăderea influenţei religiei şi a altor elemente legate de tradiţie, schimbări în atitudinea oamenilor faţă de căsătorie etc.

În aceste condiţii misiunea duhovnicului este extrem de dificilă. El are menirea de a explica, în primul rând, tinerilor că pentru a întemeia o familie îţi trebuie în primul rând credinţă în Dumnezeu. Dacă îţi pui nădejdea în Domnul şi nu în apartamentul sau serviciul care ţi-ar asigura condiţiile optime pentru întemeierea unei familii, atunci toate problemele îşi vor găsi o binecuvântată rezolvare. De asemenea, mai trebuie explicat tinerilor că, deşi presupune multe sacrificii, căsnicia este mai mult decât împlinirea unei convenţii sociale: este o cale spre Împărăţie, cu nimic mai prejos decât drumul monahului. Şi, nu în ultimul rând, trebuie felicitaţi cei care vor spune "da" vieţii de familie. În ultima vreme este o adevărată probă de curaj.