Cuvânt împotriva magiei (II)

Aşa cum am mai avut ocazia să spun, astăzi avem suficiente date care să ne indice faptul că trăim într‑o epocă în care principala formă de control şi prin urmare de depersonalizare a oamenilor se realizează prin intermediul forţei magiei. Cunoscutul filosof român Ioan Petru Culianu anticipa acest fenomen încă din anii â80 ai secolului trecut, atunci când afirma că tehnica modernă şi magia au o paradigmă comună, precum şi obiective comune în ceea ce priveşte modelarea şi destinaţia omului. Cu numai trei decenii în urmă, această afirmaţie părea a fi o pură speculaţie a unui om prea mult afundat în lumea ideilor, prea înclinat spre teorii, dar astăzi observând tehnologiile de ultimă generaţie, chiar şi cele ajunse în posesia maselor largi, ne putem convinge în mod empiric că ne aflăm într‑o etapă de plină interferenţă a tehnologiei cu magia. Sau poate mai exact ar fi să spunem că asistăm la transformarea tehnologiei în­tr‑un fel de slujitoare a magiei, menită să asigure o bază materială acesteia din urmă şi să menţină în om ideea că toată societatea modernă este construită pe baze raţionale. Poate că doar aşa ne putem explica faptul că cele mai îna­intate comunităţi din punct de vedere tehnologic sunt astăzi şi cele mai penetrate de magie.

În acest context auzim deseori un discurs public care ne aminteşte că lumea noastră se schimbă. Cum adică se schimbă, ar putea întreba cineva? Ce anume se schimbă? Ei bine, după cum vedem se schimbă imaginea lumii noastre. Se mai schimbă însă şi vederea noastră. Mă refer aici atât la simţul vizual, cât şi la criteriile după care observăm lumea ce cade sub percepţia simţurilor noastre. Orâ aceste două aspecte ale modernismului imaginea lumii şi simţul vizual stau într‑o strânsă legătură cu magia, acestea fiind principalele zone asupra cărora acţionează magia, deformându‑le. Da, pentru că principalul efect al lucrării magiei în lume este deformarea, atât a realităţii, cât şi a simţurilor. Doar în acest fel se poate înţelege de ce societatea modernă s‑a transformat atât de mult sub aspect vizual, adică al modului în care ea se înfăţişează percepţiei noastre. Astfel, în lume se produce acum un fenomen dublu: pe de‑o parte, magia acţionează asupra simţului vizual pentru a percepe o lume deformată şi pentru a ne dori continuu noi imagini de factură magică, iar pe de alta, imaginile magice confecţionate prin mijlocirea noilor tehnologii în spaţiul public sunt menite să lucreze în favoarea deformării simţului vizual, care în cele din urmă să nu mai poată distinge realitatea de iluzie.

Dacă ceea ce am spus până acum poate părea oarecum complicat, aş vrea să vă atrag atenţia asupra unei întâmplări din viaţa Sfântului Macarie Egipteanul, care este mult mai simplă şi mai lămuritoare în acest sens. Se spune, aşadar, că un egiptean îşi dorea cu orice preţ o femeie, care era însă căsătorită şi, neputând s‑o convingă să vină la el, a apelat la serviciile unui vrăjitor vestit, care a reuşit în cele din urmă prin vrăjile lui s‑o prefacă pe femeie într‑o iapă. Aşadar, când a intrat bărbatul ei în casă a văzut în loc de nevastă o iapă. A aşteptat timp de trei zile ca să se schimbe situaţia, dar nu s‑a întâmplat nimic. Ba chiar a chemat şi preoţii satului şi… tot nimic. Atunci cineva l‑a sfătuit să meargă la Sfântul Macarie. A luat iapa şi a plecat în pustie. Înainte de a ajunge la sfânt, ucenicii lui i‑au zis bărbatului: „Ce faci, omule, cu iapa aici?” „Am venit s‑o miluiască sfântul.” „Pe iapă?” „Da”, a răspuns bărbatul. Au intrat ucenicii să‑i vestească sfântului despre neobişnuita cerere a acelui om, care venise la el cu un cal. Iar Sfântul Macarie a răspuns următoarele: „Cai sunteţi voi, care aveţi ochi de cal. Aceea este femeie,
după cum a fost zidită. Ea nu s‑a preschimbat decât în ochii celor amăgiţi”. Şi a făcut sfântul agheasmă, a stropit „calul”, care s‑a preschimbat iarăşi în femeie. Apoi i‑a dat‑o bărbatului ei să meargă cu pace la casa lor, după ce i‑a zis femeii: „Să mergi la biserică, pentru că aceasta ţi s‑a întâmplat ţie deoarece şapte săptămâni nu te‑ai împărtăşit”.

Cred că pe marginea acestei întâmplări s‑ar putea scrie o carte întreagă, dar noi să reţinem doar cele legate de tema în discuţie. Anume că magia deformează lumea văzută modificând‑o, afectează în acelaşi timp în mod catastrofal şi simţul vizual, dar nu are absolut nici o putere asupra vederii duhovniceşti, pe care o poseda în cazul de faţă Sfântul Macarie. Bine, te‑ai putea întreba, dar noi, micii şi neputincioşii, care nu vedem bine nici fizic, d‑apăi duhovniceşte, ce să facem ca să nu cădem pradă magiei? Soluţia a dat‑o tot Sfântul Macarie în finalul pildei de mai sus: să mergem cu smerenie şi să ne luăm regulat porţia de protecţie împotriva magiei din Tainele Bisericii.