Cuviosul Teodosie cel Mare, întemeietor și far călăuzitor pentru lumea monahală

Când mergem în Țara Sfân­tă, înainte de a ajunge la Mănăstirea Sfântului Sava din Pustiul Iudeei, ne oprim la Mănăstirea Sfântului Teodosie. Biserica Ortodoxă îl sărbăto­rește astăzi pe acest cuvios care s-a nevoit în Palestina în urmă cu 16 veacuri.

Originar din Capadocia, acest stâlp și îndrumător al vieții monahale chinoviale, a venit la Ierusalim din tinerețe pentru a se închina la Locurile Sfinte. Acolo și-a dedicat viața nevoințelor duhovni­cești formându-se pe lângă un bătrân îmbunătățit, originar din Capadocia, Longhin, dintre călugării ce slujeau în Biserica Învierii.

După ce a deprins trăirea ascetică, se stabilește la o biserică aflată pe drumul către Betleem. Atunci când i se propune să devină stareț peste o obște de călugări, el refuză și se retrage într-o peșteră de pe o colină pustie, unde tradiția păstra amintirea că Magii au poposit în acest loc după ce s-au închinat Pruncului Sfânt. Aici rămâne în asceză și rugăciune timp de 30 de ani. Datorită sporirii sale duhovnicești, este căutat de mulți monahi care devin ucenicii săi. Din cauza numărului mare de călugări care-l urmau în nevoințele ascetice, este nevoit să părăsească peștera în care a stat trei decenii și se stabilește cu ucenicii săi într-un loc la 7 km de Betleem, unde este edificată o mănăstire. Călugării duceau aici o viață monahală chinovială sub îndrumarea Cuviosului Teodosie. Obștea a ajuns să numere peste 400 de monahi din neamuri diferite. Pentru numărul mare de călugări, Sfântul Teodosie a pus să se construiască patru biserici în incinta mănăstirii.

Datorită modului în care a organizat viața monahală în mănăstirea sa este numit conducătorul duhovnicesc al tuturor călugărilor care viețuiau în obștile chinoviale din Țara Sfântă.

La începutul secolului 6, Cuviosul Teodosie apără Ortodoxia în fața monofiziților și trimite o scrisoare împăratului Anastasie din Bizanț că monahii din Țara Sfântă sunt fermi în a apăra dreapta credință. Inițial împăratul a renunțat la planurile sale monofizite, dar apoi a pornit persecuția împotriva călugărilor ortodocși din Palestina. Sfântul Teodosie este exilat de către împărat. Se întoarce după doi ani în mănăstirea sa, datorită noului împărat Iustin I, care este favorabil ortodoxiei calcedoniene (Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon din 451).

Sfântul Teodosie a trăit până la vârsta de 105 ani, fiind far călăuzitor pentru lumea monahală creștină. El ne-a lăsat ca moștenire exemplul său de trăire monahală: nevoința sa aspră însoțită de credința neclintită în Dumnezeu și iubirea milostivă față de aproapele, dublate de râvna sa duhovnicească în rugăciune.