Dacă am fi sinceri cu generaţia care vine

Numai sfinţii sunt mai frumoşi decât iubitorii de carte, iar dintre iubitorii de carte se ridică în mod cert şi sfinţi. Nu este însă treaba noastră să ştim cine e sfânt sau nu. Treaba noastră ar fi, dacă am fi sinceri cu generaţia care vine după noi, să le spunem copiilor şi tinerilor că fără lectură adevărată nu se poate să ajungă nişte oameni compleţi. Că le va lipsi mereu din structura interioară ba un ochi, ba urechea internă, ba o parte de cortex, ba tot sufletul.

Dacă am fi sinceri cu viitorul lor, le-am povesti cât de fascinaţi am fost cândva de marile cărţi ale omenirii, cum ne-am sculptat visurile în paginile de aventuri, cum am devenit nişte temerari cu "Cireşarii" lui Constantin Chiriţă, cum ne-am făcut planuri să supravieţuim pe o insulă pustie ca Robinson Crusoe. Apoi, le-am spune cum am descoperit omul profund şi liber să-l iubească pe Dumnezeu din romanele lui Dostoievski şi din toată literatura rusă, dar i-am invita să se lase vrăjiţi şi de "Muntele…" lui Thomas Mann. Nu le-am îngrădi universul lecturilor, i-am face să descopere minunata lume dintre realitate şi vis din romanele sud-americanilor, provocându-i mereu să fie liberi în iubirea de carte, de scris, de cultură. Le-am deschide gustul spre marea poezie a lumii, spunându-le, dacă am şti să

nu-i plictisim, că şi lui Dumnezeu îi place poezia. Să descopere comorile din Biblie, să fie nişte oameni aşternuţi mai mult la drumul lung şi anevoios al vieţii reale decât la scurtele raiduri pe internet, la grăbitele şi iluzoriile informări de aiurea.

Dacă am fi sinceri cu generaţia care ne urmează, i-am spune că este periculos să se transforme singură într-o masă de cobai. Cine ştie răspunsul la întrebarea: cum arată omenirea ai cărei indivizi nu citesc decât în fugă texte pe monitorul computerului?

Poate că a început lent, chiar de pe acum, moartea omului aşa cum îl ştiam, omul format prin esenţializarea întregii experienţe a omenirii, păstrată până la noi în tomuri, prin distilarea personală a ceea ce fiecare scriitor de geniu a rafinat el însuşi din gândirea şi viaţa omenirii de până la el.

Dacă am fi iubitori de oameni, în ultimă instanţă, şi nu neapărat iubitori de carte, am avea grijă de copiii noştri, le-am sădi de mici în suflet dragostea de lectură şi am lăsa pentru mult mai târziu accesul la iluziile tehnicii moderne.