De la nepăsare la conștiință

Gândesc că un creș­tin ortodox nu va aș­tepta niciodată so­luții existențiale de la factorii politici ce aspiră să dirijeze lucrurile din spațiul comunitar în vremea efemerei lor stăpâniri. Ba, se pare că românii au ajuns să nu prea mai pună nici un temei pe mișcările politice. De aici poate că și provine o anumită apatie, evidentă în ultima perioadă, mai cu seamă în rândul tinerilor, față de problemele specifice zilelor noastre. Totuși, ca orice stare sufletească, apatia în cauză s-a răsfrânt și asupra lucrurilor și valorilor cu adevărat importante ale culturii și civilizației umane, care trebuie să fie prezente în spațiul public, întrucât formează lucrurile în care marea majoritate a oamenilor cred și prin care se identifică, constituind însăși fru­mu­­sețea și sfințenia vieții. De aceea, e musai să fie apărate! Și sigur că familia bazată pe căsătoria dintre un bărbat și o femeie – culmea evidenței! – reprezintă baza vie a valorilor definitorii pentru tot ceea ce înseamnă exis­tența omului în această lume.

Dar se pare că odată cu apropierea referendumului pentru căsătorie din 6, 7 octombrie a.c., societatea românească a ieșit din starea de nepăsare și a început să se exprime. Fie și numai din această perspectivă, a trezirii conști­inței, referendumul se dovedește a fi un câștig extraordinar și un lucru bine-venit.

Astfel, s-au conturat două curente cu privire la referendum. Primul reprezintă starea majori­tății covârșitoare a cetățenilor și este atitudinea de afirmare și de promovare a căsătoriei naturale consfințite de Dumnezeu. Și trebuie subliniat aici că această poziție, pe lângă afirmarea unei valori identitare, se arată ca un semn îmbucurător al faptului că oamenii ies din confuzia rutinei cotidiene și-și recuperează datul de persoană, de făptură liberă în gândire.

Al doilea reprezintă atitudinea de opoziție pe temeiuri absolut nihiliste a partizanilor noului comunism pe care îl vedem acum la lucru prin sistemele și pârghiile globalismului. Dar și această poziție e util de observat, întrucât e expresia zbaterii de a exprima nimicul, pusă în lucrare prin coalizarea unor voci năimite să argumenteze superioritatea vidului existențial în fața unei vieți firești și creatoare. Și cred că de la siluirea organizată a naționa­lizării și colectivizării din perioada vechiului comunism nu s-a mai văzut o asemenea angajare ideologică pentru contestarea reali­tății!

Iar celor care sub acoperământul unei libertăți naive vorbesc despre inocența uniunilor homosexuale le spunem că asta nu mai ține! Nu teoretic, ci prin observarea faptelor ce se produc în țările care deja le-au aprobat pe acestea. Acolo există precedente grave: degradare morală, agresări ale sus­ținătorilor nor­ma­lității, adopții de copii în cuplurile homosexuale, abuzări ale copiilor, precum și alte lucruri mai grave, pe care nici presa globalistă nu le-a putut acoperi, și, așadar, le poate cerceta oricine dorește să fie informat. Iar în aceste abuzuri se întrezăresc semnele și se simt miasmele Hadesului. (Acesta este, potrivit tradiției gre­cești, locul fără vedere, locul unde nici privirea fizică, nici contemplarea mentală nu mai întâlnește nimic, locul unde sălășluiește întunericul iadului). Așa că, în mod cert, nici o făptură rațională nu va vota la referendum pentru instaurarea Hadesului! De aceea, din start, curentul de promovare a Hadesului e sortit eșecului! Și din acest motiv cei care susțin valorile familiei au ieșit din inerție și au purces la precizarea lucrurilor pe înțelesul tuturor. Chiar și cei indiferenți par să vină spre trezirea conștiinței, prin aprofundarea învățăturii creș­tine despre căsătorie, prin observarea eviden­țelor firii sau siliți de nevoia de a-și apăra copiii de agresiuni fizice și de întinarea cu păcatele împotriva firii. Așa se face că abia în acest context s-a înțeles importan­ța crucială a referendumului pentru viitorul familiei și mai cu seamă al copiilor.

Vorbind despre evoluția socie­tă­ții în viitor, părintele Dumitru Stăniloae afirma, la începutul anilor '90, că lumea nu va fi nici cu totul creștină, nici cu totul decăzută, însă, odată cu trecerea timpului, lucrurile bune, respectiv rele vor deveni foarte clare; calea binelui și calea răului vor fi evidente pentru oricine.

Tot așa acum, se poate spune, fără rezerve, că referendumul va aduce cu sine precizări fundamentale, cosmologice, aș zice, contribuind, prin fenomenul general de trezire, la limpezirea esențială a lucrurilor, la vădirea căii binelui și a răului, nu doar la noi, ci și în toată lumea.