De la tarabe la malluri

Reclama e sufletul comer­țului” și „Clientul nostru - stăpânul nostru” sunt sloganuri antebelice. Reclamele n-au apărut odată cu televiziunea, necum cu internetul, și nu erau dependente nici măcar de presa scrisă. În fotografiile de epocă ale orașelor românești putem vedea multe reclame pictate pe calcanele clădirilor, ca să nu mai vrobim de firmele și vitrinele magazinelor.

Nimic surprinzător, căci co­mer­țul în sine este una dintre cele mai vechi ocupații umane. E drept, multă vreme nu s-a simțit nevoia altui tip de promovare decât strigăturile din târguri și de pe străzile loca­lităților. La noi, nu foarte demult, existau vânzători ambulanți de mărunțișuri, numiți marchitani, și țărani care-și ofereau tot ambulant produsele - bunicii curierilor care ne aduc azi acasă aproape orice și fără de care mulți dintre noi nu ne-am fi descurcat în timpul pandemiei. E departe de-a fi vorba doar de mâncare, azi poți să-ți comanzi online și să primești la ușă încăl­țăminte, îmbrăcăminte, bicicletă, aspirator, aragaz, mașină de spălat, cuptor electric, mobilă.

Comerțul prin magazine n-a murit însă și nici nu va muri prea curând. Dincolo de faptul că există produse pe care vrei să le vezi cu ochii tăi (o poză e o poză) înainte de-a le cumpăra, pe unele să pui mâna, să le încerci (haine, în special) - funcționează indiscutabil plăcerea de a bântui prin magazine, uneori chiar fără intenția (și fără banii necesari) de a achiziționa ceva.

Cândva, ceea ce englezii numesc window shopping, iar francezii, puțin mai frivol, lécher les vitrines se reducea la preumblarea printre tarabe, fie în piețele agroalimentare, fie prin diverse târguri, inclusiv, mai recent, cele improvizate pe marginea șoselelor sau în preajma obiectivelor turistice. Acestea din urmă, uneori, parazitează extrem de neplăcut minuni arhitecturale sau frumuseți ale naturii. În urmă cu ani, am descoperit șocați o atmosferă de mahala la poalele cascadei Urlătoarea și sunt sigur că fiecare dintre dvs. cu­noaș­te, din păcate, asemenea exemple.

Civilizația a adus cu sine magazine spațioase, luminoase, elegante, iar superlativul acestora este mallul. Fiecare mall este ca un oraș sau, dacă preferați, ca un transa­tlantic. Sigur, i se pot aduce și re­proșuri, cum ar fi acela al proliferării fast food-urilor, dar, sincer, arată bine. Mai ales atunci când vremea e potrivnică - orașul fiind dominat de zăpezi, ploaie sau, în ultima vreme, caniculă - un mall e ca o insulă pe care te poți refugia, în condiții impecabile de confort, și asta indiferent dacă și ce cumperi de acolo. Tot francezii sunt cei care susțin că nivelul de civilizație începe cu aspectul toaletelor - or, și din acest punct de vedere, palatele comerciale sunt la înălțime.

Dar e mai mult decât atât: un mall este și un centru de distracții și relaxare. Fiecare dintre ele se străduiește să ofere clienților puncte de atracție, începând cu locurile de joacă pentru copii și deja tradi­ționalele salbe de săli cinematografice, continuând cu evenimente legate sau nu de sărbători și ajungând până la patinoare și trasee de tip Aventura, pe care - dacă te țin curelele - poți merge suspendat la câțiva metri buni înălțime!

Să nu uităm nici varietatea magazinelor. Întotdeauna există supermarketuri cu de toate, pentru toate buzunarele, dar și, lucru absolut îmbucurător, librării. Este un nivel la care, odată ajuns, nu-ți prea vine să te întorci la tarabe...