De patru ani, Catedrala înveșmântată în Lumină

Ziua de 25 noiembrie 2018 a pictat în istoria României un tablou inedit, plin de lumină, asemenea operelor unice, care au făcut înconjurul lumii și au fost admirate de mii și mii de oameni.

Sentimentul pe care l-am trăit a fost unic! Priviri îndreptate către cer, inimi înveșmântate în rugăciune, coroană de arhierei, sobor ales de slujitori, mulțimi de credincioși în Catedrala Națională! Era ziua sfințirii Altarului, mult așteptată și îndelung pregătită. O sărbătoare cum nu se mai văzuse și nu se mai trăise!

Majoritatea pătrundeau pentru întâia oară în Catedrala care, în pofida tuturor vicisitudinilor, s-a ridicat măreț către cer, fiind așa de frumoasă, încât să fie expresie a sufletului românesc când se află în bucurie, după cum afirma Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la punerea pietrei de temelie, la doar două luni de la întronizarea ca Patriarh al României.

Zilele precedente sfințirii au fost dintre cele mai deosebite. Alături de elevii Seminarului Teologic Ortodox din București am fost păr­tași, adăugându-ne nume­roșilor ostenitori ai Paraclisului Catedralei Naționale, la bucuria pregătirii întregului eveniment. Rememorez cu încântare reacțiile inedite ale tinerilor elevi, care, atunci când au pășit pe falnicele uși de la intrarea în Catedrală, s-au simțit într-un pridvor de cer.

La ceas de Vecernie, în ajunul zilei de sfințire, în Catedrala Națională s-a săvârșit parastasul pentru eroii neamului românesc. Rând pe rând, mitropoliți, arhierei și ierei din toată țara, credincioși și parte dintre elevii seminarului teologic bucureștean s-au adunat în cea dintâi biserică a țării noastre.

Era o liniște nepământeană. Toate privirile se îndreptau către catapeteasma măreață și luminoasă care prezenta o pregustare a frumuseții pe care nădăjduim să o simțim în Împărăția lui Dumnezeu. În ordine desă­vârșită, asemenea rânduielilor din vechiul Bizanț, arhiereii și preoții l-au întâmpinat în Catedrală pe Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Este semnificativ să se actualizeze imaginea sugestivă, plină de simbolism și cu valențe înalte, a drumului pe care Părintele Patriarh l-a făcut de la intrarea în Catedrală până în naos. De la privirile care erau îndreptate către sfinții Bisericii din catapeteasmă, ochii inimii tuturor s-au întors către Patriarhul nostru, care mergea către Sfântul Altar, privind cu bucurie și cu mulțumire sufletească ceea ce a realizat până în acest moment pentru eternitate. Parcă se îngemănau chipurile marilor basilei-ctitori pictați în catapeteasmă cu cel al Părintelui nostru, o imagine unică, inedită și memorată de toți cei prezenți. Din nou… emoții, trăiri și amintiri unice!

Drumul la care a pornit în urmă cu 11 ani (2007-2018) era alegoric reprezentat de pașii sfioși, dar plini de încredere, cu credință, ­evlavie, recunoștință și rugăciune, pe care i-a parcurs în lumină de har către Altarul Catedralei. Toți cei pre­zenți priveau cu admirație omul care s-a ostenit cel mai mult dintre toți, făcând din acest lăcaș de cult un simbol care depășește barierele terestre, rapor­tându-se la celest.

Evidențele au uneori nevoie de mărturisire, însă efortul Preafericirii Sale este greu de descris în cuvinte. Strădania pentru Biserică este concretizată în fapte, iar opera de construire a edificiului eclesial al tuturor românilor rămâne parte a istoriei luminoase a evenimentelor contemporane. Doar reamintind că a fost declarat Omul centenarului ne oferim răspunsuri la multe dintre posibilele întrebări…

Toți, în duh de rugăciune, am să­vârșit parastasul pentru eroii neamului românesc, am intonat cântece patriotice, bucurând sufletele celor pomeniți și aducând eroilor prinos de recunoștință! Preoții pomeneau numele tuturor luptătorilor încoronați cu lauri de lumină, adormiți în nădejdea Învierii, pentru libertatea și demnitatea poporului român, iar la final, Părintele Patriarh Daniel a așezat în piciorul Sfintei Mese pomelnicele cu numele lor.

A doua zi, când aproape se lumina de ziuă, elevii seminarului mergeau voioși către evenimentul liturgic care urma să înceapă! Angrenați în organizare, cu responsabilități diverse, însoțirea pelerinilor, împărțirea anaforei și alte treburi specifice slujbei de sfințire, s-au bucurat de momentele inedite, având o participare responsabilă, înaltă, asemenea grandorii evenimentului.

Nu este puțin lucru să rămâi din perioada seminarului cu o astfel de amintire! Toate acestea aduc bucurie sufletului în rândul tinerilor elevi și al însoțitorilor lor, iar conștiința că au fost de folos, chiar cu o participare smerită la Sfin­țirea Altarului Catedralei Națio­nale, se întipărește între evenimentele importante din viața lor.

Sanctitatea Sa Bartolomeu împreună cu Preafericitul Părinte Patriarh Daniel au prezidat Sfânta Liturghie la care au slujit episcopi, arhimandriți, preoți și diaconi, fiind un sobor de liturghisitori cum rar se poate admira! Elevii seminarului bucureștean, asemenea ucenicilor care privesc și învață, erau atenți, cu ochii ațintiți către prestolul care îmbrăca veșmânt de har.

Sfințit, împodobit cu obiecte și vase liturgice, Altarul Catedralei Naționale era pregătit pentru oficierea Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii, maica rugăciunilor Bisericii! Ierarhii și preoții au plecat genunchii înaintea Sfintei Mese și s-au rugat pentru ca Dumnezeu, Ziditorul cerului și pământului, să binecuvânteze prin pogorârea Duhului Său Celui Sfânt Darurile Sfinte, ierarhii, preoții, diaconii, monahii și monahiile, dimpreună cu tot poporul cel dreptcredincios.

Prin rugăciune, cerul se îngemănă cu pământul. La Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, proclamarea Împărăției Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh și-a arătat înțelesul ei adevărat, căci îngerii și oamenii înălțau evlavioși cântări de doxologie și mulțumire Dumnezeului negrăit şi necuprins cu gândul, nevăzut, neajuns, pururea fiind şi acelaşi fiind, deci Celui care anulează limita celestă de cea telurică.

Rugăciunea din 25 noiembrie 2018 din Catedrala Națională a fost o scară către înălțimi, prin care credința fiecăruia a căpătat o nouă perspectivă. Pe lângă unicitatea momentului, care oferea un cadru inedit, simțirea duhovnicească a acelor momente a îndreptat gândul fiecăruia că se roagă alături de îngeri, așa cum rostește preotul la Rugăciunea Intrării: Stăpâne Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai aşezat în ceruri cetele şi oştile îngerilor şi ale arhanghelilor spre slujba slavei Tale, fă ca împreună cu intrarea noastră să fie şi intrarea sfinţilor îngeri, care slujesc împreună cu noi şi împreună slăvesc bunătatea Ta.

Frumusețea zilelor pline de har precursoare Sfințirii Altarului Catedralei Naționale din data de 25 noiembrie 2018, precum și mărețul moment al Anului Centenar, cu rugăciuni ardente și pace pogorâtă din văzduh, sunt aspecte ale vieții bisericești care luminează și strălucesc dincolo de întunericul care pare din ce în ce mai generalizat în lumea contemporană. Iar Catedrala Națională, de patru ani, se scaldă în razele luminoase ale binecuvântării Domnului, ocrotind Capitala, țara și creștinii români de pretutindeni.