Deraieri la modă

Dacă ar fi să comparăm viaţa oamenilor pe pământ cu o călătorie cu trenul, am putea să spunem despre voiajul oamenilor contemporani că a început să deraieze rău de tot. Nu pentru că, aşezaţi comod în barca Bisericii, am începe să arătăm cu degetul. Dar unele lucruri care se întâmplă pe la alţii şi prin ograda noastră sunt chiar anormale.

Femei din America, probabil pline de bani şi lipsite de vreo activitate, au ajuns pur şi simplu să smulgă puii de lângă maimuţe pentru a-i creşte cu aceeaşi grijă cu care ar trebui să-şi crească fiecare femeie propriul copil. Dacă ar fi un caz-două, izolate, nici nu le-am cunoaşte sau nu le-am băga în seamă. Dar deja devine fenomen de masă, căci vreo 50.000 de femei care adoptă maimuţe înseamnă totuşi ceva. Au ajuns să le înfeşe în scutece, să le ţină cu afecţiune la sân, să le vorbească puilor de maimuţă de parcă ar vrea să le imprime ceva foarte uman. Dacă ar adopta un copil, unde ar mai fi distracţia? E mult mai la modă, se pare, să manifeşti grijă faţă de vieţuitoarele necuvântătoare ale pământului decât faţă de semeni.

Tot deraiere de la legile umane fireşti şi de cel mai elementar bun-simţ este şi îngrijorarea parlamentarilor noştri, care se tot gândesc cum să facă să ofere femeilor românce care nu pot avea copii şansa de a fi mame. Şi se gândesc la o lege prin care sarcina-surogat să fie legală şi la noi. Dacă legea va fi aprobată, statul ar urma să ofere banii pentru susţinerea metodei mamă-surogat, adică de implantarea embrionului obţinut de la familia doritoare (fertilizat in vitro) în corpul unei femei străine care să-l poarte cele nouă luni, pentru ca, după naştere, copilul să fie dat cuplului respectiv. S-ar face un anumit program la nivel naţional, cu un anumit număr de cereri aprobate, dar chiar şi aşa pare un fel de ţara moare şi baba se piaptănă, în condiţiile în care se pun mari probleme de bioetică şi de conştiinţă. Dar nu numai atât, cu banii care s-ar cheltui pe tratamente - altfel costisitoare - s-ar putea oferi un trai mai bun copiilor din orfelinate, iar persoanele sterile ar putea adopta astfel de copii, făcând o faptă mântuitoare şi scăpând şi de nişte păcate ce-ar decurge din metodele nenaturale amintite. Dacă România ar adopta o astfel de lege, am fi printre puţinele ţări din Europa care am avea această ciudăţenie. Însă, dacă la britanici până şi femeile hirotonite sunt o normalitate, deci mama-surogat nu mai pune probleme, la români, unde încă mai există dreaptă-credinţă, asemenea lucruri ar trebui să dea de gândit şi mamelor sterile disperate, şi parlamentarilor, şi opiniei publice. Nu ne putem gândi întâi la Dumnezeu înainte de a propune o lege şi a o adopta?