„Desculț”, o carte bună pentru propaganda comunistă

„Oamenii sunt duși la primărie, întinși pe șanțul șoselei, bătuți cu ciomagul de la grumaz până la tălpi. Unii mor pe loc. Alții, cu oasele zdrobite, sunt legați câte opt-zece, cu mâinile la spate, de prăjină. (...) Nerași, nemâncați, zdrențuiți, desculți!... E frig. E încă frig... Mulți sunt în cămașă și izmene, cu picioarele goale, cu capul gol, cu mâinile legate la spate. Câte opt-zece, câte doisprezece legați de o prăjină, trec pe ulița mare a satului. Îi mână din urmă, ca pe boi, cu biciul, gradații. Îi pleznesc cu latul sabiei, când îngenunche câte unul și dă să cadă, ofițerii... (...) A rămas coada, o bătrână gheboasă, care se împiedică și cade o dată la cinci pași. Se împiedică, se prăvale, încearcă să se ridice. Nu-i ajung puterile. O ajută un gradat. Și, înainte de a o sprijini să se scoale, îi repede un bot de cizmă în coaste, o stropșește cu o ploaie de înjurături. (...) Bătrâna aruncă priviri speriate în toate părțile. Nu vede decât pământul negru, noroios, frământat de o sumedenie de picioare desculțe, noduroase, ca și ale ei. Ridică ochii în sus. (...) Se ridică. Merge mai bălăbă­nin­du-se. N-o să ajungă prea departe. Din convoiul care a trecut ieri spre oraș, câți au văzut i-au lăsat în șanţuri. Le dau câinii ocol.”

Fragmentul face parte din celebrul roman „Desculț” de Zaharia Stancu, având ca temă Răscoala de la 1907. Scenele descrise cu realism și cu naturalism pe alocuri au menirea de a convinge cititorul despre cruzimea marilor moșieri. Într-adevăr, țăranii nu au avut o viață ușoară, iar lipsa pământului îi făcea să lucreze în condiții grele pe moșiile marilor proprietari pe mai nimic. Însă perspectiva unidirecțională a romanului a fost folosită ca propagandă împotriva boierilor, înfierând întreaga clasă burghezo-moșierească. „Desculț” este o carte autobiografică, iar personajul principal, copilul Darie, trăiește mizeria și sărăcia, împreună cu țăranii din satul teleormănean Omida, și, de asemenea, scenele răscoalei. Scris între anii 1947 şi 1948 și publicat pentru prima dată în decembrie 1948, „Desculț” a fost numai bun să ajute orânduirea socialistă să argumenteze colectivizarea. Promovată masiv în țară și în afara granițelor, a devenit cea mai tradusă carte a unui autor român în afara țării, în 24 de limbi. A fost reeditată de 16 ori în România. Cartea i-a adus celebritate și bani autorului și l-a propulsat în fruntea Uniunii Scriitorilor din România.

Cartea a fost deseori criticată „neoficial” chiar în timpul regimului comunist, pentru neadevărurile istorice conținute. De pildă, acele botnițe pe care le-ar fi purtat țăranii când culegeau strugurii nu au existat niciodată în realitate. Scriitorul Marin Preda critica peste tot romanul lui Zaharia Stancu, spunând indignat: „Cine a mai văzut oameni cu botnițe?”