Din activitatea unui preot - predici, cuvântări, scrisori

Bibliografia pastoral-omiletică românească înregistrează o nouă carte remarcabilă, semnată de eruditul părinte profesor Gheorghe Drăgulin, care va împlini în curând frumoasa vârstă de 92 de ani. Născut în 14 aprilie 1929, părintele Drăgulin este unul dintre prolificii teologi români: 17 cărți de autor, zeci de studii, sute de articole, predici, recenzii, reportaje, interviuri etc. După absolvirea Seminarului din Buzău (1948) și a Institutului Teologic din București (1956), ca șef de promoție, obține și un doctorat strălucit (1979), sub coordonarea pr. prof. Dumitru Stăniloae, cu teza „Eclesiologia tratatelor areopagitice și importanța ei pentru ecumenismul contemporan”. În mod firesc, ar fi trebuit să intre în rândurile profesorilor de teologie, cel puțin la seminar, dacă nu la facultate (pe atunci se numea „Institut de Grad Universitar”), dar „statutul” de fost pușcăriaș din anii 1952-1954 (practic, deținut politic) l-a plasat mereu în „umbră” și abia evenimentele din decembrie 1989 i-au deschis ușile profesoratului, la Bucu­rești și, în paralel, la Alba Iulia (1990-1999). Ca preot, a slujit la două dintre bisericile bucureștene: Ceauș-Radu (1963-1967) și Hagiu (1967-2010), iar în prezent, ca pensionar, părintele profesor s-a atașat de biserica din curtea Școlii Gimnaziale „Petre Ghelmez”, construită prin osteneala unui vrednic ucenic al părintelui Galeriu, pr. dr. Constantin Dragnea, profesor de religie la această școală.

Cartea pe care o prezentăm aici se plasează prioritar în sfera pastoral-omiletică, având în vedere faptul că primele patru secțiuni (I-IV) au în cuprinsul lor 23 de cuvântări, pe întinsul a două treimi din numărul total de pagini, după cum urmează: 12 cuvântări ocazionale (pareneze), 6 necrologuri și 5 panegirice. Ultima secțiune a cărții (V), intitulată „Probleme în studiu”, cuprinde trei studii dedicate „misticului bizantin Dionisie Areopagitul”, cu semnalarea celor mai elocvente dovezi privind identitatea celor „doi” Dionisie: ieromonahul Dionisie Smeritul (Exiguul) și Dionisie Pseudo-Areopagitul, autorul celebrelor tratate pseudo-areopagitice. Propriu-zis, părintele profesor avansează noi argumente în favoarea ipotezelor (certitudinilor, în opinia sa) prezentate în teza de doctorat în urmă cu peste 40 de ani. Tot în această secțiune, include un referat susținut la Milano (7 mai 2005), în cadrul simpozionului intitulat „Euharistia, sorgente di civilità”, și o colecție inedită de scrisori primite de la unul dintre cei mai străluciți profesori de teologie români, pr. dr. Petru Rezuș.

Spațiul relativ-redus care poate fi oferit pentru o recenzie obișnuită nu ne îngăduie acum decât semnalări sumare, dar ne oferă, totuși, posibilitatea să recomandăm cititorilor o lectură integrală a volumului, cu încredințarea că cele cuprinse în el își vor dovedi utilitatea și „vor înfrunta cu succes proba timpului, spre slava lui Dumnezeu” - cum mărturisește însuși părintele autor (p. 8). Recomandările noastre se întemeiază, în principal, pe următoarele considerente:

• pentru elevii și studenții teologi, dar și pen­tru preoți, în general, volumul ilustrează momente însemnate din activitatea pastoral-misionară și didactică a unui preot și dascăl model, deo­potrivă, duhovnicesc și academic;

• oferă exemple concrete de cuvântări ocazionale (pareneze), în opinia noastră cel mai greu de rostit, având în vedere faptul că trebuie să fie, pe de o parte, concise, pe de alta, cu miez și convingătoare;

• oferă, de asemenea, câteva modele omiletice din categoria necrologuri și panegirice, care se disting prin faptul că datele biografice sunt îmbrăcate într-o formă literară plăcută, plină de expresivitate și vioiciune stilistică;

• dezvăluie pasiunea admirabilă, de cercetător autentic, legată de subiectul prioritar al vieții sale: identitatea lui Dionisie Pseudo-Areopagitul cu Sfântul Dionisie Smeritul (Exiguul). Subiectul este de mare actualitate și prin faptul că acest sfânt face parte din tripticul icoanei Anului omagial 2021, împreună cu Sf. Cuv. Ioan Casian și Sf. Cuv. Ioan Iacob;

• completează literatura concentraționară cu mărturii proprii, unele cutremurătoare, din perioada în care a fost deținut politic;

• dă publicității 18 scrisori primite de la un ilustru profesor de teologie, Petru Rezuș, pe nedrept ignorat de contemporani în vremea dictaturii comuniste. Aprecierea deosebită a profesorului pentru fostul său student se poate observa, de pildă, din cele ce-i scria în 15 septembrie 1979 (redăm un fragment): „Dragul meu, dr. Gheorghe I. Drăgulin, după cum mi se pare, am mai păstrat scânteia unei simpatii sau prietenii în sufletele foștilor mei discipoli, dintre care cel mai strălucit ai fost P.C. Ta. Onoarei i se cuvin majusculele! Afirm acest lucru, după ce am citit lucrarea de doctorat, care este excepțională. Remarc un aspect principal al tezei care m-a bucurat: are o expunere logică, impecabilă. Argumentele nu sunt sofisme; sinceritatea este totală, așa cum mi s-a dat mie să fiu și să-i învăț pe studenții mei…” (p. 196). Cele 18 scrisori conțin, totodată, informații extrem de utile privind învățământul teologic din vremea Patriarhului Justinian și contri­buția majoră a părintelui Petru Rezuș, ignorată o vreme, cum pomeneam și mai sus. Notăm cu bucurie faptul că părintele decan Ionuț Moldoveanu, împreună cu părintele profesor Nicu Moldoveanu, are acum în vedere valorificarea unor date și informații inedite din aceste scrisori, într-un nou volum din seria „Profesorii noștri - Învățătorii noștri”, care se va tipări curând, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.

În concluzie, cititorii, teologi și neteologi, au, iată, o carte de referință, născută dintr-o expe­riență pastorală și didactică exemplară. Volumul beneficiază și de o tehnoredactare pe măsura valorii conținutului, prin osteneala distinsei profesoare Mariana Drăgulin, soția autorului. Pe amândoi îi felicităm călduros, dorindu-le sănătate și spor, în continuare, pentru noi proiecte și cărți la fel de valoroase.