Din nou despre ei

Despre copiii noștri.

La sfârșit de iunie, sub caniculă, 131.000 de absolvenți de liceu au trecut prin probele de bacalaureat, iar la unele facultăți s-a susținut examenul de licență.

În București, în prima zi, bacul s-a dat pe 37 de grade. Au fost copii cărora li s-a făcut rău de la căldură. Pentru că a doua zi se anunțau 38 de grade - mare diferență! - s-a decis amânarea cu o zi a celei de-a doua probe. În noaptea aceea, Capitala a fost lovită de cea mai puternică furtună din ultimele două decenii, drept care circulația a paralizat, că 36 de ani n-au fost suficienți pentru a asigura un sistem de canalizare funcțional. A doua zi, o parte dintre candidați n-au putut ajunge la ora stabilită și, unde s-a întâmplat asta, li s-a permis să dea examenul de la ora 13:00.

Situații similare s-au înregistrat în întreaga țară, căci și canicula, și furtunile au lovit peste tot.

Firește, nici o autoritate omenească nu poate controla vremea.

Dar calendarul examenelor, da!

În Bulgaria vecină, cu climă asemănătoare, examenul de bacalaureat se dă la sfârșitul lunii mai.

În Ungaria, debutează la începutul aceleiași luni.

Ca și în Polonia, unde începe pe 4 mai.

În Germania, nu există o dată unică la nivel național, fiind organizat la nivelul fiecărui land. În Berlin începe pe 15 aprilie, în Bavaria la finalul lui aprilie, în Renania de Nord-Westfalia în a doua jumătate a lui aprilie, iar în Baden-Württemberg examenele încep în primele zile ale lui mai.

Probabil nemții, raționali și organizați, au sesizat ceva ce în România pare secretul lui Polichinelle: că nu se mai face mare școală începând din luna mai, mai ales la clasele de sfârșit de ciclu. Și țineți cont că la ei temperaturile de vară sunt cu 5-10 grade mai blânde ca la noi.

Plasarea examenelor într-o perioadă cu risc mare de temperaturi insuportabile, dar și de furtuni, nu este însă singura problemă a sistemului educațional.

20% dintre absolvenții de liceu din România nici nu se prezintă la examenul de bacalaureat. Unul din cinci.

25% dintre cei care se prezintă nu obțin nota de trecere. Unul din patru.

Mulți însă nici nu ajung până la bac, căci rata de părăsire timpurie a școlii - abandonul școlar - este de 15,5%. Deși a scăzut față de anii anteriori, acest procent menține România pe primul loc în Uniunea Europeană, unde media este de 9,1%.

Joacă vreun rol în toate aceste realități profesorii, părinții, familiile, anturajul, societatea, mass-media și, la urma urmei, legislația?

Este, firește, o întrebare retorică. Toți suntem implicați, inclusiv cei care nu au copii, nu sunt cadre didactice și n-au nici o treabă cu școala. Unii n-au avut niciodată, probabil...

Tinerii au nevoie de noi. Cei care abandonează școala, cei care nu reușesc să obțină note de trecere, cei care trec prin școală ca gâsca prin apă, dar și cei cu rezultate bune, foarte bune sau excepționale - vezi performanțele, mereu repetate, de la olimpiadele școlare internaționale. Solomon Marcus mărturisea public, în Aula Academiei, că primește nenumărate mesaje de la elevi de nota 10 care se plâng că sunt sufocați de programă și că școala le distruge creativitatea. Deci și ei au nevoie de ajutor.

Noi, toți, trebuie să-i ajutăm pe toți. Care cum și cât putem.

Merită ajutorul nostru. Toți.