Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
„Diviziunea muncii“ în apostolatul mediatic
▲ Această concentrare de „cifre rotunde“ în jurul datei Paştilor de anul acesta mă îndeamnă să recurg la unele consideraţii vizavi de misiunea celor trei instituţii de presă creştine ▲
Săptămâna trecută, pe 17 aprilie, Radio TRINITAS a împlinit 10 de ani de când a însufleţit undele hertziene cu mesajul Bisericii dreptmăritoare din România. În 1998, la Iaşi, prima transmisie a unui post de radio ortodox din ţară a fost chiar slujba Prohodului Domnului (era în Vinerea Mare). Aşadar, colegii noştri de la radio au ca punct de reper pentru data naşterii acestei instituţii mediatice misionare nu doar ziua de 17 aprilie 1998, ci şi Vinerea Patimilor. Dacă despre această aniversare sunt convins că ştiu toţi cititorii noştri, nu acelaşi lucru se poate spune şi despre alte două momente importante, chiar dacă nu de aceeaşi anvergură, înscrise în agenda Centrului de Presă Basilica. Chiar în prima zi de Paşti, pe 27 aprilie, Televiziunea TRINITAS împlineşte 6 luni de la inaugurare (care a avut loc pe 27 octombrie 2007, la sărbătoarea Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou). Iar imediat după Sfintele Paşti, pe 30 aprilie, „Ziarul Lumina“ va tipări ediţia cu numărul 1.000 din existenţa sa. Această concentrare de „cifre rotunde“ în jurul datei Paştilor de anul acesta mă îndeamnă să recurg la unele consideraţii vizavi de misiunea celor trei instituţii de presă creştine. Astfel, misiunea radioului mi se pare a simboliza foarte bine activitatea de predicare a Evangheliei de către urmaşii lui Hristos, de-a lungul veacurilor. „Credinţa este din auzire“, ne spune unul dintre cei mai cunoscuţi propovăduitori, Apostolul Pavel, în epistola către romani. Iar radioul are această nobilă şi grea, totodată, misiune, de a duce până la urechea ascultătorilor cuvintele credinţei. Traseul de la ureche la inima celui care-şi fixează radioul pe frecvenţele TRINITAS depinde apoi de primitorul mesajului. Aşa cum Mântuitorul nu şi-a selectat auditoriul, ci a vorbit chiar şi celor cu inima învârtoşată, tot aşa şi Radio TRINITAS se adresează, practic, tuturor celor aflaţi în aria sa de emisie. Mântuitorul a primit să pătimească pentru cele propovăduite, iar Radio TRINITAS, întâmplător sau nu, a vorbit lumii pentru prima dată în Vinerea Patimilor, pentru a sublinia că nu pot rodi în suflet cuvintele credinţei fără a avea iubire jertfelnică faţă de oameni. Faptul că, anul acesta, exact de Înviere aniversăm 6 luni de emisie a TRINITAS TV ne îndeamnă să evidenţiem certitudinile pe care le cultivă acest important mijloc mediatic misionar. După răstignire şi punerea în mormânt, Domnul a înviat şi S-a arătat ucenicilor pentru a-i încredinţa de dumnezeirea Sa. Aşadar, Fiul Omului nu S-a mulţumit doar să vorbească despre divina Sa obârşie, ci a lăsat ca trupul Său înviat din morţi să poată fi scrutat de privirile înceţoşate de îndoială şi de teamă ale celor apropiaţi. Mutatis mutandis, rolul unei televiziuni creştine trebuie să fie şi acela de a confirma vizual cele propovăduite. Asociată sunetului, imaginea poate provoca în fiinţa telespectatorului acele mici cutremure, dacă e „rece“ sau „căldicel“, respectiv poate întări şi mai mult pe cel „fierbinte“ în credinţă. După Înviere, Toma, „cel numit Geamănul“, nu a crezut până nu L-a văzut pe Domnul şi rănile Sale. Prin emisiunile sale, şi TRINITAS TV are datoria de a arăta tuturor Trupul lui Hristos, adică pe Biserica Sa, necruţând privirii rănile făcute acesteia de către soldaţii neo-păgânismului, dar insistând cu precădere asupra roadelor acestei instituţii divino-umane. Spuneam că numărul 1.000 din „Ziarul Lumina“ va fi difuzat în prima zi de după Sfintele Paşti. Şi în acest caz exerciţiul nostru anagogic poate continua, căci există o legătură profundă între misiunea acestui mijloc de comunicare şi epoca post-pascală în care ne aflăm. După ce s-au întărit în credinţă prin forţa pe care le-a dat-o imaginea lui Hristos cel Înviat, apostolilor, şi apoi urmaşilor lor, le-a revenit misiunea de a duce Vestea cea Bună la toată lumea, de a deveni „pescari de oameni“. Cum se poate realiza acest lucru? Ne spune tot Sfântul Pavel, „apostolul neamurilor“: trebuie să te faci tuturor toate! Această coborâre a apostolilor la firul preocupărilor cotidiene şi la nivelul de înţelegere al celor pe care doreau să-i pescuiască în mreaja Cuvântului este şi cea mai importantă caracteristică a „Ziarului Lumina“. Oferind informaţii din toate zonele de interes ale societăţii pe post de „nadă“, acest cotidian pescuieşte pentru Hristos pe acei dintre cititori care, pentru a ajunge la o pagină de actualitate socială, călătoresc prin paginile întrupate din cuvintele şi faptele credinţei. S-a conturat, aşadar, o sinteză a misiunii pe care şi-au asumat-o, cu precădere, cele trei mijloace de comunicare: radioul lucrează cu sârg la sădirea credinţei - care vine din auzire şi este însoţită de iubire jertfelnică, televiziunea şi-a asumat rolul de a întări credinţa prin „vizualizarea“ Bisericii - Trup al lui Hristos cel înviat, iar ziarul aruncă în apele adânci ale societăţii mreaja Cuvântului. Această „diviziune a muncii“ în apostolatul mediatic e, cu siguranţă, una bazată mai mult pe accente decât pe esenţe. Fiecare instituţie are şi ceva din rolul celeilalte şi doar împreună pot alcătui un tot. M-am folosit însă de topica celor trei fericite momente aniversare, centrate pe Înviere, pentru a sublinia, de o manieră simbolică, importanţa covârşitoare a acestui veritabil triptic mediatic misionar.