„Dragostea nu cade niciodată”

În Sfânta Scriptură a Noului Testament avem, în capitolul 13 din prima Epistolă către Corinteni, celebrul imn al dragostei scris de Sfântul Apostol Pavel. Este un text emblematic pentru a înţelege gândirea creştină, definită de dragostea care nu cade niciodată.

În zilele noastre, se vorbeşte foarte mult de dragoste şi de cele mai multe ori este o vorbărie goală, pentru că nu este arătată şi prin fapte. Este un mod triumfalist de a enunţa cuvântul dragoste, care este golit de conţinutul său. Acesta fiind obiectivarea dragostei în perspectiva iubirii Persoanelor Preasfintei Treimi prin care sunt creați lumea şi omul.

Pentru un creştin dragostea este plină de răbdare şi binevoitoare, adică în contrast cu timpurile pe care le trăim, când totul este făcut pe repede înainte, fără răbdare şi fără bunăvoinţă. De aceea avem atât de multe aşa-zise „iubiri efemere”, care nu sunt decât reflexii ale egoismului celor care justifică prin această formulă lipsa lor de dragoste.

Mulţi proclamă triumfal dragostea lor şi după scurt timp uită ce au spus şi trec la alte declaraţii de iubire, mincinoase. Sunt forme de manifestare a mândriei egocentrice în care trăiesc mulţi dintre oamenii zilelor noastre.

Sfântul Apostol Pavel ne spune foarte clar că dragostea nu se laudă, nu se trufeşte, nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul (1 Corinteni 13, 4-5). Nu poţi iubi dacă urăşti, pentru că eşti într-o situaţie antagonică. De aceea dragostea este un spaţiu al smereniei, al cuviinţei, al încrederii şi mai ales al absenţei răului.

Dragostea este o stare de bine, adică modul natural de a fi al omului creat din iubire de Dumnezeu şi pentru iubire. Răul nu poate iubi şi nu poate înţelege dragostea, pentru că s-a separat prin revoltă de Dumnezeu Care este însăşi iubirea. Omul când alege răul părăseşte pe Dumnezeu şi orizontul dragostei în care tăieşte când este în comuniune de iubire cu Persoanele Preasfintei Treimi.

Să nu uităm că dragostea „nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată” (1 Corinteni 13, 6-8).