Este vorba de lucrarea Proniei, totuși: în îndepărata Suedie, în mijlocul unor păduri și lacuri, lângă un oraș modest ca întindere și locuitori, să poți avea propria biserică ortodoxă! Cumpărată, achitată, restaurată integral, împodobită, chiar cochetă. Acea cochetărie care amintește de fecioarele înțelepte ieșite în calea Mirelui, gătite, primenite, cu candelele pline de untdelemn. Căci așa se cuvine să-L întâmpinăm pe Împăratul: cu tot ce avem mai bun („ale Tale dintru ale Tale”), mai proaspăt, mai curat, mai de preț. Minimalismul sau precaritatea nu-și au locul aici; la fel, necurăția, amestecul nepotrivit, fracția...
„E greu să ştii când ţi-e mintea strâmbă“
„În mintea strâmbă, şi lucrul drept se strâmbă“, obişnuia să spună părintele Arsenie Boca. Valoarea acestui cuvânt o intuiesc toţi cei ce îl aud, şi asta se întâmplă des, căci noi îl aducem înaintea vizitatorilor şi închinătorilor noştri, mai ales atunci când au prilejul să vadă o pictură a părintelui Arsenie, reprezentând Adormirea Maicii Domnului, pictură în faţa căreia se opresc cu admiraţie mulţi dintre cei ce vizitează Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. Mintea se strâmbă în urma patimilor şi se îndreaptă pe măsura curăţirii de patimi. Când mintea se îndreaptă, vede lucrurile drept, deci aşa cum sunt ele. „În mintea strâmbă şi lucrul drept se strâmbă“. Asta le place la multora, am băgat de seamă. Când le spun că părintele a zis că „în mintea strâmbă, şi lucrul drept se strâmbă“, oamenii râd, de obicei. De ce râd? Pentru că îşi dau seama că aşa e. Numai că e greu să ştii când ţi-e mintea strâmbă.



.jpg)