Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Opinii Repere și idei E sărbătoare!

E sărbătoare!

Un articol de: Arhim. Clement Haralam - 21 Iulie 2011

Sărbătoare înseamnă, mai întâi, bucurie şi întâlnire cu un eveniment sau cu o persoană sărbătorită, care poate fi ori un sfânt, ori un ostenitor din Biserica luptătoare, aspirând la viaţa de sfinţenie. În cazul de faţă, persoana sărbătorită este Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, care împlineşte 60 de ani. Este o sărbătoare mai veche, aş putea spune de 60 de ani, însă o sărbătorim de peste 20 de ani, de când ne bucurăm de acest moment noi, cei care am activat sub îndrumarea Preafericirii Sale ca Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, iar de mai bine de trei ani ca Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Sărbătoarea în cinstea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel are două momente în timpul anului: unul legat de data naşterii, care este pus sub ocrotirea şi înrâurirea Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, iar cel de-al doilea moment anual este legat de numele pe care l-a primit când a devenit monah la Mănăstirea Sihăstria, în 1987. Aşadar, două momente festive anual, unul vara şi altul iarna. Aceasta ne-a obişnuit şi pe noi să înmulţim zilele de sărbătoare prin hramurile bisericilor unde activăm sau slujim, sărbători dedicate unor sfinţi care patronează bisericile noastre. Acestor momente de sărbătoare şi comuniune, Preafericirea Sa le dă o conotaţie aparte, căci transformă bucuria obişnuită în una duhovnicească, moment în care, slujind Sfânta Liturghie, aduce mulţumire lui Dumnezeu pentru cele realizate. Mulţumirea se împleteşte cu cererea, căci în acest moment Îl roagă pe Dumnezeu să-l ajute în continuare în marea lucrare a Bisericii la care a fost chemat, lucrare ce-i este pusă înainte, aşa cum cerem de la Dumnezeu la începutul fiecărei Sfinte Liturghii. Dar, cu toate că sărbătoreşte, Preafericirea Sa nu încetează activitatea, doar îi transformă modul de manifestare.

Momentul sărbătoresc din timpul verii ţine trei zile; de la Sfântul Ilie şi până la ziua sa de naştere, trecută în scriptele vremii cu întârziere - 22 iulie, în loc de 20 iulie. Sfântul Prooroc Ilie, al cărui nume l-a primit la botez, este cel ce l-a înrâurit şi de la care a luat exemplu de râvnă pentru cele sfinte ca să fie lumină călăuzitoare pentru mulţi pe drumul mântuirii. Focul, remarcat în viaţa Sfântului Ilie, stihia despre care aminteşte şi David Psalmistul (Ps. 28, 7), după învăţătura Sfântului Vasile este despărţit de Domnul-Dumnezeu în lumină pentru drepţi şi ardere pentru păcătoşi. În viaţa şi activitatea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel se remarcă multă lumină. Nu doar că foloseşte haine şi veşminte luminoase, ci Preafericirea Sa vorbeşte mereu despre lumină sub multele ei aspecte: fotosinteză, lumina sufletească, lumina conştiinţei, iluminare, iar ziarul pe care l-a înfiinţat pentru luminarea vieţii credincioşilor prin cuvânt se numeşte Lumina, pentru zilele obişnuite, iar pentru duminici - Lumina de Duminică.

Momentul sărbătoresc de iarnă aminteşte de trei sfinţi Daniel, bine cunoscuţi pentru contribuţia adusă Bisericii în istoria mântuirii. Cei trei sfinţi au trăit la distanţe mari de timp unul de altul. Iar Preafericirea Sa a înmănuncheat în activitatea de mitropolit şi patriarh calităţi ale acestor sfinţi, atleţi ai lui Hristos. Astfel, Cuviosul Daniel Stâlpnicul (14 decembrie) i-a fost model de statornicie în dreapta credinţă, indiferent din care parte bat vânturile ademenitoare sau valurile ameninţătoare, căci este un stâlp puternic în vreme de criză... De la Proorocul Daniel (17 decembrie) a luat model de credinţă în ajutorul lui Dumnezeu, că El-Drăguţu ne scoate din orice împrejurare dificilă, numai să ţinem cu tărie dreptarul credinţei, după cum recomandă şi Sfântul Apostol Pavel ucenicului său Timotei, în cele două epistole. Al treilea sfânt, model de vieţuire în dreapta credinţă, este Cuviosul Daniil Sihastrul (18 decembrie), care, cu entuziasmul său sihăstresc, în momentele cele mai dificile pentru Ştefan cel Mare, i-a fost nu numai mângâiere, ci şi încurajare şi încredere că Dumnezeu nu părăseşte pe cel smerit şi credincios. Drept acestea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel mărturiseşte adesea că-i simte pe sfinţi cum ne ajută în chip nevăzut. Şi precum Sfântul Ştefan cel Mare a simţit ajutorul Sfinţilor Militari Gheorghe, Dimitrie şi Procopie, în războaiele purtate cu duşmanii Crucii, acum, în vremea noastră, ca o datorie de onoare, Sfântul Ştefan, în anul omagial - 2004, a ajutat la extinderea reţelei Radioului Trinitas în toată Moldova şi chiar mai mult, căci voievodul a avut influenţă şi peste hotarele Moldovei. Sfânta Cuvioasă Parascheva este în evlavia Preafericitului încă din copilărie. Ca mitropolit la Iaşi, după ce i-a făcut o icoană frumoasă, pe care a pus-o spre cinstire în catedrală, a dinamizat cultul şi cinstirea sfintei în toată ţara şi chiar în multe ţări din Europa prin pelerinajul de ziua sfintei - 14 octombrie. Însă nu putem vorbi despre fiecare sfânt în parte şi ce loc îl ocupă în evlavia Patriarhului sărbătorit pentru că ar fi mult prea multe de spus; chiar canonizarea sfinţilor români, în vremea noastră, se datorează în mare parte Preafericitului Părinte Patriarh Daniel. De asemenea, pelerinajele cu moaştele sfinţilor în toată ţara s-au început la iniţiativa Preafericirii Sale, în 1996, prin aducerea la Iaşi, din Patra-Grecia, a Capului Sfântului Andrei - Apostolul românilor. Astfel, ne pilduieşte cum să-i chemăm pe sfinţi, cum să vorbim cu ei şi mai ales cum să-i cinstim, pentru ca ei să ne ajute pe parcursul vieţii şi activităţii noastre. Dar, mai ales, înţelegem de aici cum se sărbătoreşte ziua sfântului al cărui nume îl purtăm, cel ce este protectorul nostru, cu rugăciuni de mulţumire aduse lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite în dar, după cuvântul Psalmistului: Ce vom răsplăti Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă? (Ps. 115); Lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea; lăudaţi pe Domnul întru Sfinţii Lui, (Ps. 149) ... căci Dumnezeu este minunat întru Sfinţii Săi. Aşadar, cinstindu-i pe sfinţi, devenim împreună lucrători cu ei, ne învrednicim de lumina şi darurile lor, primite de la Dumnezeu.

În acest context cântăm Întâistătătorului Bisericii noastre, sărbătorit la aniversare şi onomastică: Întru mulţi şi binecuvântaţi ani, Preafericite Părinte Patriarh Daniel!

 

Citeşte mai multe despre:   Patriarhul Daniel  -   aniversare