Editorial: Profesioniştii presei sunt cu ochii pe buletinul meteo

„Cod roşu: România se predă în faţa caniculei“, „Caniculă extremă“, „Temperaturi de 42 de grade. Canicula ucide“, „Încă cel puţin două zile de caniculă. Sudul şi sud-estul continuă să fiarbă la peste 40 de grade“, „Încă o săptămână de caniculă. Cod portocaliu pentru 20 de judeţe ale ţării şi municipiul Bucureşti“, „Codul roşu se ridică în această seară. Rămâne cel portocaliu“, „Canicula a facut 12 victime numai într-o zi“, „Căldurile revin la sfârşitul săptămânii“, „Canicula din România a ucis 33 de oameni“, „Producţia de apă, la maxim“, „Azi vom simţi 51 de grade Celsius“.

Cam aşa au sunat titlurile de deschidere din presa scrisă în perioada 17-25 iulie, intervalul în care o masă de aer cald de provenienţă subtropicală, venită din nordul Africii, a staţionat deasupra României. Tot aşa au sunat şi ştirile din „prime time“ ale principalelor canale de televiziune româneşti în acelaşi interval canicular.

Desigur, temperaturile caniculare, prin efectele pe care le produc asupra calităţii vieţii oamenilor, asupra mediului, dar şi asupra agriculturii şi domeniilor conexe, merită întreaga atenţie a mass-media. Ne-am fi aşteptat, aşadar, la o abordare profesionistă a subiectului, la analize făcute cu specialişti din zona cercetării fenomenelor meteorologice, la recomandări ale medicilor privind măsurile care trebuie luate în zilele caniculare, la estimări ale specialiştilor din agricultură privind efectele caniculei asupra recoltelor din toamnă.

Ar mai fi fost loc, evident, şi pentru serioase dezbateri privind încălzirea globală, deşi România are un aport minim la acest fenomen, fiind mai curând un „exportator de aer curat“, prin pădurile pe care (încă) le posedă, decât un producător de gaze cu efect de seră.

Toate aceste teme s-au discutat, împrăştiat prin toate ziarele şi pe la toate televiziunile, dar fără o noimă anume, fără a urmări ca oricare cititor/telespectator să înţeleagă ce e canicula şi cum se pot limita efectele sale negative.

Am avut parte, în schimb, de abordări tabloide ale fenomenului de caniculă, specifice senzaţionalismului care „face rating“ la televiziune sau „vinde tirajul“ de ziar. Spre exemplu, un corespondent local la o televiziune de ştiri cu difuzare naţională a inventat o ştire dintr-o piaţă, în care relata cu sufletul la gură că din cauza caniculei roşiile s-au scumpit de trei ori, iar ardeii graşi de două ori. Dacă ar fi mers mai des prin piaţă, corespondentul nostru ar fi constatat că nu s-a întâmplat aşa ceva, că preţurile au oscilat foarte puţin în perioada caniculei, fiind oricum supraofertă de roşii de producţie indigenă, dar şi de import, la supermarketuri. La fel şi cu ardeii graşi. Efectul acestei „informaţii“ nu a fost prevăzut de nimeni: prin pieţele din ţară, preţurile au crescut simţitor, pentru că „s-a dat la televizor“.

Alţi corespondenţi au lansat zvonuri alarmiste, inducând puseuri de panică în sânul populaţiei, că a început să dispară apa minerală din rafturile magazinelor. Sigur, canicula a mărit cererea de apă îmbuteliată, dar asta nu însemna că acest produs era condamnat la dispariţie, ci că fabricile de îmbuteliere lucrau din plin pentru a satisface cererea. Efectul: oamenii au dat năvală prin magazine şi au cumpărat apă minerală cu baxurile, deşi nevoile personale erau mult mai mici. Abia după difuzarea acestei „ştiri“ apa minerală a dispărut rapid de pe rafturile magazinelor.

Tot cu ocazia caniculei, un corespondent de televiziune din judeţul Vaslui a reluat o ştire mai veche, potrivit căreia, într-o comună din judeţul Vaslui oamenii nu mai au ce da de mâncare (şi nici apă de băut) vitelor şi atunci sunt dispuşi să-şi vândă vitele cu 3-4 milioane de lei bucata, deşi în mod normal ar costa 20-25 de milioane. Aceasta este chiar o „informaţie“ dubioasă, pentru că, în afară de relatări de la faţa locului, în care localnicii declarau că „ar fi dispuşi“ să-şi vândă animalele la preţuri de 5 ori mai mici, nu a făcut nimeni un reportaj cu un cumpărător la aceste preţuri de chilipir, deşi ar fi trebuit să fie o mare înghesuială, nu?

În concluzie, din cele trei exemple, prilejuite de o situaţie meteo extremă, luate la întâmplare, putem prezenta situaţia aşa: s-au produs informaţii care manipulează preţurile la produsele agroalimentare, ajutându-i pe speculatori să mărească preţurile fără nici un fundament economic; s-au difuzat informaţii despre lipsa apei care a înspăimântat populaţia şi a obligat-o la cumpărături masive de apă îmbuteliată, conducând la epuizarea acestui produs; s-au mediatizat informaţii despre prăbuşirea preţurilor la animalele vii, care pot conduce la o spirală a preţurilor ce poate distruge şeptelul deţinut de micii fermieri.

Cum ar putea fi apreciate asemenea „producţii jurnalistice“? Cumva atentat la siguranţa naţională? Ori folosim cuvinte prea mari pentru profesionişti ai presei atât de mici? Instalaţi-vă comod în fotolii, pentru că urmează prezentarea vijeliilor din august-septembrie, inundaţiile din octombrie şi viscolul din decembrie. Profesioniştii presei sunt cu ochii pe buletinul meteo!