Epistolografie bucovineană

Înaltpreasfințitul Părinte Pimen va rămâne cu certitudine în memoria bucovinenilor, pe care i-a păstorit vreme de mai multe decenii, fiind un păstor dedicat, care a cunoscut sub­tilitățile sufletești ale celor cu care a intrat în contact și a găsit mereu soluții la problemele lor.

Antologizarea, de către părintele dr. Ioan Paul Valenciuc, a scrisorilor pastorale în volumul V al seriei Din epistolele pastorale ale ierarhilor Bucovinei. IPS Arhiepiscop Pimen (Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Suceava, 2020, 211 p.) vine să aducă mărturie în legătură cu grija sa pentru cei încredințați înspre călăuzire și cu profunzimea gândirii sale. Segmentată în trei secțiuni: una ce conține epistolele pastorale adresate cu prilejul praznicului Nașterii Domnului (pp. 9- 108), una ce le conține pe cele adresate la praznicul Învierii (pp. 109- 209) și cuvântul de îmbărbătare adresat sucevenilor la începutul pandemiei din anul 2020 (pp. 209- 211), care-l va și răpune, cartea este prefațată de către Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul (p. 7), care remarcă: „Din paginile de față răzbate, atât cât este cu putință, duhul cuminte, așezat, cumpănit pe care l-a avut Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Pimen. El era același: propovăduind faptele milosteniei și înfierând pe cei corupți, vestind pacea adusă de Nașterea lui Hristos și demascând luptele interne din societate; mulțumind celor care au ajutat Biserica și pe cei sărmani și dând glas durerii de a asista ani la tergiversarea retrocedării unui bun al aceleiași Biserici. Ni-l vom aminti, peste ani și ani, grăindu-ne despre cele ale sufletului și despre cele ale viețuirii frumoase în lume, despre grija față de monumentele de patrimoniu și față de săraci, învățându-ne să respectăm tradițiile frumoase și obiceiurile bune, să-i creștem frumos pe copii și să prețuim familia”.

Dense în conținut teologic, cuvintele Părintelui Arhiepiscop Pimen au fost însă și ancorate în realitățile vremurilor trăite. Acest fapt explică de ce, uneori, a ales să vorbească despre situația țării, să aducă în atenție anumite momente ce au marcat istoria contemporană sau să-și exprime nădejdea cu privire la îmbunătățirea situației României la ceasuri de răscruce. Și chestiunile interne au făcut adesea subiectul unor pasaje din scrisorile pastorale ale dânsului. Astfel, de exemplu, în 1997, în încheierea cuvântului din acel an, aducea mulțumiri celor care dăduseră o mână de ajutor la clădirea căminului de bătrâni al Arhi­episcopiei Sucevei și Rădăuților.

Cuvintele bătrânului arhiereu musteau adesea și de un puternic mesaj moral, dar și de sfaturi și cuvinte de îmbărbătare pentru păstorii sufletești (p. 150) sau de critici constructive aduse societății de consum și tarelor ei (pp. 170-171). Apologet al dreptei credințe, Arhiepiscopul Pimen se folosea adesea de cele adresate păstoriților pentru a le explica de ce icoana trebuie să își găsească locul într-o școală ce realizează o educație sănătoasă (p. 171), încerca să îi responsabilizeze pe creștini în legătură cu calitatea lor de candidați la statutul de „fii ai Împărăției” (p. 175), sau îi chema la mărturisirea credinței prin fapte (p. 178).

Un frumos mesaj, scăldat în lumina pascală, va transmite, de exemplu, în anul 2011, când va îndemna: „Dragostea de Dumnezeu și de aproapele să fie temelia vieții noastre... Să iubim pe aproapele nostru, fratele preamic al Mântuitorului (Matei 25, 40), nu numai cu cuvântul, ci și cu fapta... Să alun­găm orice neînțelegere dintre noi, îngăduindu-ne unii pe alții cu dragoste, silindu-ne să păstrăm unitatea ­Duhului întru legătura păcii (Efeseni 4, 2-3)” (p. 181).

Bogate în conținut duhovnicesc, actuale ca mesaj și interesante ca scriitură, cuvintele pastorale ale vrednicului de pomenire Arhiepiscop Pimen se constituie într-un adevărat balsam pentru suflet. Publicarea lor, prin grija părintelui Paul Valenciuc și a Preasfințitului Părinte Damaschin Dorneanul, reprezintă un fapt duhovnicesc și editorial necesar, ce se cuvine deopotrivă semnalat și salutat, căci contribuie la imortalizarea unui om ce a știut să fie, în ciuda provocărilor cărora a trebuit să le facă față, la înălțimea vremurilor și a rămas în conștiința celor care l-au cunoscut drept un mare păstor de suflete, ce L-a slujit cu blândețe și devotament pe Hristos în vremuri de o complexitate aparte.