Experiențe pastorale în diaspora austriacă

Dacă în ianuarie 2021 în Austria restricțiile au fost mai severe, slujba de Bobotează oficiindu-se fără posibilitatea prezenței credincioșilor, la debutul anului 2022 contextul legis­la­tiv a permis atât participarea credincioșilor la sfintele slujbe, cât și vizita preotului la locuințele cre­dincioșilor pentru a le sfinți cu Agheas­ma Mare.

Această perioadă a anului reprezintă o șansă deosebită atât pentru preotul slujitor, cât și pentru enoriași de a se cunoaște mai bine. Împrejurările din diasporă, unde credincioșii locuiesc la dis­tanță mare unii față de alții, schim­barea deasă a adreselor, precum și programul de muncă intens al credincioșilor nu permit vizitarea lor decât în urma unei înscrieri prealabile pe o listă la biserică, prin mesaj telefonic sau prin e-mail. În cazul parohiei noastre, numărul credincioșilor care locuiesc în proximitatea bisericii este nesemnificativ. Astfel, păstorul reușește să ajungă la adresele indicate doar cu mașina personală sau cu a celor care-l însoțesc.

În diasporă, vizitarea majorității credincio­șilor se realizează cu precădere o dată în an, în luna ianuarie, contopindu-se Ajunul Nașterii Domnului cu cel al Bobotezei, deoarece majoritatea părinților elevilor și studenților, odată cu începerea va­canței de Crăciun, preferă să meargă în țară, de unde revin puțin îna­inte de reluarea cursurilor și de terminarea concediilor. Desigur, unele familii sunt vizitate și în alte perioade ale anului, atunci când preotul este înștiințat și chemat.

De multe ori sacerdotul împli­nește această datorie pastorală cu diferite prilejuri personale ale fiecărei persoane sau familii. De aceea, intervalul de vizitare a credincioșilor în luna ianuarie poate varia de la o parohie la alta, prelungindu-se în funcție de împrejurările date.

Anul acesta am avut bucuria să fiu invitat prin intermediul cre­din­cioșilor români să sfințesc casele vecinilor lor, ortodocși de alte națio­na­lități care nu au un preot din jurisdicția lor care să poată ajunge la locuințele lor. În vizitele întreprinse se întâlnesc și familii mixte. Un moment îmbucurător apare atunci când preotul este întâmpinat respectuos și cu simpatie de către cei de alte credințe.

Desigur se întâmplă și reversul medaliei, atunci când unii enoriași nu îndrăznesc sau nu pot primi preotul ortodox român din teama de a nu fi blamați de vecini sau de proprietarii de la care au închiriat locuința.

Totodată suntem nevoiți să re­cu­noaștem că lipsa de timp de ambele părți, viteza pe care trebuie să o atingă preotul pentru a putea respecta programările reprezintă provocări care nu sunt întotdeauna în­țe­lese sau acceptate de către toți aflați în această situație.

Practica părintelui ortodox sârb din localitate de a vizita în decursul Postului Mare toate familiile din parohia sa este foarte adecvată contextului din diasporă. Însă acest obicei are rădăcini și este fixat adânc în conștiința credincioșilor lui. De aceea  nu poate fi împrumutat întocmai în cazul parohiilor noastre.

Această perioadă oferă credin­cio­șilor o ocazie pentru a se destăinui preotului venit în locuința acestora, prezentându-i acestuia mai pe îndelete greutățile cu care se confruntă (distanța față de rude, singurătatea, șomajul, lipsa cunoștințelor de limbă și a posibilității accesării anumitor drepturi, neîmplinirile de tot felul și regretele, discriminarea), dar constituie și un prilej de anun­ța­re a veștilor bune (a realizărilor pe plan spiritual sau material, al reușitelor copiilor la învățătură și la examene și altele).

Desigur, fiecare păstor de suflete întâlnește și multe alte situații și trăiește diferit experiența comunicării cu credincioșii săi. Evaluarea descrisă în acest sumar articol reprezintă cu certitudine doar o mică parte din ceea ce părinții slujitori și vizitatori întâlnesc pe teren în mod concret.