Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Fabrica de îmbrățișări
Am avut un vis neobișnuit nopțile trecute! Se făcea că vindeam la o tarabă în piață strângeri de mână. Abia făceam față solicitărilor. Veneau cumpărători de toate felurile. Nu dați decât două-trei de om, strigau cei din spate, să se ajungă la toată lumea! Nu știu de ce, dar era o mare lipsă de strângeri de mână în oraș. Așa c-am profitat de situație și-am deschis o mică linie de producție. Ce fabricam într-o zi, vindeam într-o singură oră în piață. Adevărul e că ceream un preț destul de mic pentru o strângere de mână. Suficient, însă, pentru a ieși în câștig.
După un timp, am inaugurat o fabrică de îmbrățișări, băgând de seamă că lipseau din orașul nostru și ele. Nu le dădeam la bucată, ci en-gros, pentru nunți și înmormântări, când se întâlneau rudele între ele și era nevoie de îmbrățișări mai mult ca oricând.
Nici nu puteam să fac față comenzilor, deși prețul cerut nu era chiar la îndemâna oricui.
Dar marea lovitură am dat-o cu fabrica de săruturi. Trebuiau făcute comenzi din timp, pe liste separate.
Mamele ce simțeau nevoia să-și sărute copiii, într-o parte, nepoții, nu foarte mulți, care obișnuiau să sărute mâna bunicilor, în altă parte.
Îndrăgostiții erau trecuți pe o listă separată, cea mai lungă dintre toate.
Nu era deloc ușor să produci atâtea feluri de săruturi, mai cu seamă că se diferențiau între ele. Tot așa și prețurile. Cele mai scumpe erau săruturile pentru îndrăgostiți, fiindcă trebuia să presari gust de rai și pulbere de pierdere de sine în ele. Dar aceștia nu se uitau niciodată la bani.
Nu mai încăpea nici o îndoială că urma să mă îmbogățesc.
Însă, ghinionist cum sunt, tocmai atunci m-am trezit. Bine că avusesem inspirația să păstrez câteva produse din timpul visului pentru mine. M-am gândit să le ofer primilor oameni pe care-i voi întâlni pe stradă. Gratis, se înțelege.
Doar că, atunci când am vrut să-i strâng unui necunoscut mâna, iar pe altul să-l îmbrățișez, aceștia s-au uitat speriați la mine, întrebându-mă dacă sunt în toate mințile. După care mi-au întors spatele și au rupt-o la fugă!