Recent, a fost publicat volumul „Fiţi şi voi înşivă sfinţi în toată petrecerea vieţii”, editat de părinţii de la Chilia Românească a Sfântului Ipatie din Sfântul Munte. Cartea descrie înaintarea
Fericit poate fi doar cel care trăieşte după voia lui Dumnezeu
Aşadar, dacă voieşti să fii fericit, să trăieşti liniştit şi în bucurie, nu căuta nici liniştea, nici bucuria, ci înarmează sufletul tău cu răbdare şi curaj
Care om poate fi mai fericit decât acela care trăieşte în aşa fel că oamenii se minunează de el şi spun: „Slavă Ţie, Dumnezeule!“ Eu socotesc fericit nu pe acela care este încărcat de bogăţii, ci pe acela care este încoronat cu virtute, deşi suferă nenumărate nenorociri. Dacă vezi un om gras, căruia îi merge tare bine cu sănătatea, înalt şi întrecându-i pe ceilalţi cu statura, să nu îl lauzi, până ce n-ai aflat ce fel de suflet are. Să fericim pe oameni, nu (numai) după frumuseţea din afară, ci după frumuseţea cugetului lor.
Chiar dacă se mâhneşte cineva după voia lui Dumnezeu, se alege cu mare folos din aceasta. Aşadar, cei biciuiţi sunt mai fericiţi decât cei ce biciuiesc, şi cei care la noi se mâhnesc, sunt mai fericiţi decât cei de afară (la păgâni), care huzuresc, şi cei ce-s îndureraţi, decât cei ce se bucură; ce prilej vom mai avea de supărare? De aceea, nu trebuie să socotim fericit decât pe cel care trăieşte după voia lui Dumnezeu. Şi Scriptura numai pe aceştia îi socoate fericiţi, căci zice: „Fericit bărbatul care nu umblă în sfatul celor necredincioşi“ (Psalm 1, 1). „Ferice de cel pe care-l îndrepţi şi îl înveţi legea Ta“ (Psalm 2, 11). „Fericiţi cei neprihăniţi în cale“ (Psalm 118, 1). „Fericiţi toţi cei ce cred în El“ (Psalm 2, 11). Şi iarăşi aşa spune Hristos: „Ferice de cei ce plâng, fericiţi cei umiliţi, fericiţi cei blânzi…“ (Matei 5, 3-10). Vezi cum scripturile dumnezeieşti nu fericesc nicăieri pe vreun bogat, pe vreunul de neam mare sau pe cel ce a avut parte de slavă, ci numai pe cel ce a dobândit virtutea? Numai acela e fericit, care se teme de Dumnezeu. Atunci când vedeţi în viaţa aceasta pe unul că o duce în petreceri şi are o viaţă tihnită, dar are să fie osândit dincolo, să nu-l fericiţi pe acesta pentru viaţa de petreceri de aici, ci plângeţi-l pentru viaţa de chin de dincolo. Şi iarăşi, când vedeţi pe unul din cei care au să se bucure de multă cinste dincolo că este în viaţa aceasta trecătoare necăjit, strâmtorat şi înconjurat de mii şi mii de rele, nu-l plângeţi din pricina necazurilor de aici, ci fericiţi-l şi socotiţi-l pildă de urmat pentru cununile gătite lui în acele veacuri fără de sfârşit.
Aşadar, dacă voieşti să fii fericit, să trăieşti liniştit şi în bucurie, nu căuta nici liniştea, nici bucuria, ci înarmează sufletul tău cu răbdare şi curaj. Pe noi nimeni nu ne poate face nenorociţi decât noi înşine, după cum nici fericiţi nu ne poate face altul decât noi înşine, după harul lui Dumnezeu.
Fericirea, slava desăvârşită constă în a contempla pe Fiul lui Dumnezeu, şi aceea face strălucit şi fericit (…).
Dacă vezi că cei ce stau alături de tine nefericesc pe un om sărman, neluat în seamă, dispreţuit, sărac, dar virtuos, laudă-l pe acesta din urmă şi, astfel, a şi ajuns lauda celui ce a trecut pe dinaintea prăvăliei sfat şi îndemn de bună vieţuire. Dacă ei spun că e un necăjit şi un amărât, la rândul tău, spune-le că săracul acesta este cel mai fericit dintre toţi oamenii, pentru că are pe Dumnezeu prieten, pentru că este virtuos, pentru că are o bogăţie ce nu se împuţinează niciodată, pentru că are cugetul curat. Ce pagubă are el de pe urma lipsei de avere, când are să moştenească cerul şi bunătăţile cereşti?
Deci, dacă vei cugeta şi tu aşa şi vei învăţa şi pe alţii să cugete astfel, vei primi mare răsplată şi pentru mustrare şi pentru laudă, pentru că şi una şi alta ai făcut-o spre slava lui Dumnezeu. (Texte selectate din Omiliile şi Predicile Sfântului Ioan Gură de Aur)