File de istoriografie bisericească din corespondența Patriarhului Nicodim Munteanu (II)

Patriarhul Nicodim Munteanu, cel de‑al doilea Întâi­stătător al Bisericii Ortodoxe Române, a păstorit în vremurile tulburi ale celui de‑al Doilea Război Mondial și în anii grei care au urmat. A avut o bogată activitate pastoral‑misionară și culturală, fiind autor a numeroase lucrări teologice și de zidire sufletească. De asemenea, în acele condiții neprielnice ale vremurilor sale s‑a îngrijit de ajutorarea celor aflați în dificultate, sprijinind prin intervențiile personale mănăstiri, biserici de parohie din întregul cuprins al României, precum și mulți preoți și mireni aflați în suferință. Grija sa pentru oameni și pentru locașurile sfinte, neconsemnată uneori în slovele trecute ale istoriei, este înveșnicită în bogata moștenire epistolară ce cuprinde gânduri primite sau trimise către clerici, oameni de cultură sau simpli credincioși, cu prilejul marilor sărbători bisericești, al momentelor festive, sau chiar la vreme de durere și întristare.

23 ianuarie 1945,
Pesac
Înaltpreasfinţite,

Frumoasa pastorală a Înaltpreasfinției Voastre de Sfintele Sărbători şi Anul Nou, care a ajuns şi până la mine în acest îndepărtat refugiu, m‑a trezit din amorţirea în care m‑au băgat necazurile zilnice şi m‑a făcut să‑mi amintesc că mai am şi eu anumite datorii de îndeplinit faţă de protectorii, stăpânii şi părinţii mei sufleteşti de altădată.

De aceea Vă rog să nu‑mi luaţi în nume de rău că aşa de târziu vin să vă aduc urările mele şi ale seminarului pe care încă îl mai conduc, pentru sănătatea şi rodnica păstorie a Înaltpreasfinției Voastre. Grele sunt zilele pe care le trăim şi mulţi sunt anii care apasă pe umerii negârboviţi încă ai Înaltpreasfinției Voastre! Dar Bunul Dumnezeu, care „face pe îngerii Săi duhuri şi pe slugile Sale pară de foc“ (Ps. 103, 5), va înnoi ca ale vulturului tinereţile Înaltpreasfinției Voastre şi Vă va dărui puteri înzecite, ca să conduceţi şi mai departe Biserica şi neamul nostru până ce se vor aşeza din nou pe temeliile păcii.

Din partea mea, a corpului didactic şi a celor 15 elevi pe care îi ocrotesc aici, vă rog să primiţi cele mai respectuoase sărutări de mâini.

Preotul Ilie Gheorghiţă
Directorul Seminarului
Veniamin

29 aprilie 1943,
Târgu Neamţ
Sanctitate,

Greşit informaţi, am fost siguri că veţi fi aici a patra zi de Paşti, când am fi dorit să vă vizităm… Aflând azi că veţi veni cu mult mai târziu, ne grăbim a Vă trimite prin scris creştineasca strigare: Hristos a înviat! Împreună cu toate dorinţele noastre de bine. Dumnezeu să Vă ţină ani mulţi în cea mai deplină sănătate şi voie bună! Cât mai curând, dea Domnul să Vă ascultăm preamărindu‑L la sărbătoarea păcii. Să nu vă fie zadarnică încrederea în vrednicia poporului ce‑l păstoriţi, după cum nouă nu ne‑a fost niciodată zadarnică nădejdea în părinteasca dragoste şi ocrotire a Sanctităţii Voastre!

Telefonic, ne‑am interesat despre sănătatea Sanctităţii Voastre pe când eraţi în mănăstire. Întrebând dacă V‑am putea vizita, ni s‑a răspuns însă negativ, deoarece, probabil, nu eraţi încă restabilit… Prea bucuroşi de veştile bune pe care le‑am aflat mai târziu, ne‑am gândit că e nimerit să Vă respectăm liniştea de care aveţi atâta nevoie, amânând vizita noastră pe altădată, când veţi veni.

Din sufletul nostru, mângâiat de dumnezeiasca frumuseţe şi alinătoarea mireasmă a acestor sfinte zile de reînviere, îngăduiţi‑ne, Sanctitate, să Vă trimitem cele mai curate simţăminte de dragoste şi supunere şi cea mai neprefăcută încredinţare a devotamentului nostru.

Vă sărutăm mâna

Elena şi Gheorghe
Popovici

30 decembrie 1944, Sfânta
Mănăstire Samurcășești
Înaltpreasfinţite Stăpâne,

În numele soborului Sfintei Mănăstiri Samurcăşeşti‑Ciorogârla, cu prilejul anului nou 1945, cu cea mai adâncă smerenie, depunem la picioarele Înaltpreasfinţiei Voastre curate, din inimă şi creştineşti urări, rugând pe Bunul Dumnezeu să Vă dăruiască zile îndelungate şi bună sporire întru munca ce o depuneţi pentru numele şi slava sfintei noastre Biserici Ortodoxe. Fie ca anul ce vine să Vă aducă putere de muncă însutită şi sănătate deplină, pentru ca şi sfânta noastră Mănăstire Ciorogârla să înflorească şi să rodească pârgă de roadă duhovnicească, sub dreapta şi înţeleapta oblăduire a Înalt­prea­sfin­ției Voastre.

Vă sărută dreapta ce revarsă binecuvântări sfinte şi har, prea smerite monahii ale Sfintei Mănăstiri Samurcăşeşti‑Cioro­gârla.

Stareţa