Gânduri din „Poiana liniștii” despre „Poiana prieteniei”

La invitația arhim. Nicodim Petre, consilierul Sectorului de misiune, statistică și prognoză pastorală al Arhi­episcopiei Iașilor, am participat, în decursul câtorva ani, la diferite activități orânduite la taberele de tineret organizate de către Arhiepiscopia Iașilor în Poiana prieteniei - cabana Nemțișor, din proximitatea străvechii ctitorii mușatine, Mănăstirea Neamț. Am slujit adeseori la Sfintele Liturghii, am conferențiat, am participat la ateliere de lucru sau chiar i-am primit pe tineri aici, în Poiana liniștii, la Schitul Vovidenia al aceleiași cunoscute lavre nemțene.

Recunosc că de la primele ediții m-a uimit amploarea activității: să aduni câteva sute de participanți, fie și pentru câteva zile, asigu­rându-le toate cele de trebuință constituie un act temerar al Sectorului misiune din cadrul Arhiepiscopiei Iașilor, cu binecuvântarea Înaltprea­sfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Proiectul s-a dezvoltat de la an la an, ajungând, iată, la a 15-a ediție, devenind astfel un punct de referință pentru activitățile cu tineretul la nivel de Patriarhie și chiar, de ce nu?, la nivel panortodox, îndeosebi în contextul contemporan, când întreaga umanitate, aflată într-un accentuat proces de secularizare, traversează o criză fără precedent din punct de vedere spiritual, moral și cultural, care afectează vizibil întreaga societate, dar mai ales tinerii. În acest context, Biserica, alături de Familie și de Școală, este datoare să-și accentueze lucrarea în formarea spirituală și în educația creștină a întregii societăți, cu precădere a tinerilor, viitorul Bisericii și al neamului nostru românesc, în vederea însușirii valorilor morale și spirituale trainice, a cultivării iubirii, prieteniei, respectului de sine și față de aproapele.

Dacă inițial am reacționat prin uimire, după prima vizită în tabără, mirarea mi s-a transformat în convingerea că acest curajos proiect al Arhi­episcopiei Iașilor este providențial inspirat căci aduce multă bucurie participanților, oferindu-le hrană pentru suflet și minte, dar și modalități diverse de relaxare și relaționare. Am rămas profund impresionat de imaginația, creativitatea și spontaneitatea preoților formatori, care au fost instruiți în organizarea diferitelor activități menite să-i ajute pe adolescenți în a-și exersa abilitățile practice, bucuria de a petrece timpul de vacanță într-o manieră plăcută, ziditoare de suflet, instructivă, într-o atmosferă de prietenie și bucurie.

La o ediție precedentă a taberei, m-am alăturat soborului de preoți ce l-au înconjurat pe Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Teofan, venit special spre a întregi bucuria sutelor de tineri sosiți din toate colțurile bătrânei Moldovei, participanți la tabăra din Poiana prieteniei. Ima­ginea a rămas pregnant imprimată în mintea mea, căci nu ți se dă oricând să-l vezi pe Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, săvârșind Dumnezeiasca Liturghie pentru câteva sute de adolescenți, într-un cadru natural de o frumusețe aparte. Ceea ce au învățat tinerii participanți la ora de religie, la catehezele organizate în parohiile lor, ceea ce au auzit la predici despre Sfânta Liturghie, în tabăra de la Nemțișor trăiesc în mod plenar. Sfânta Liturghie rămâne cea mai înaltă școală a rugăciunii, deoarece ea este „rugăciune a rugăciunilor”.

Aceeași bucurie am trăit-o și la ediția jubiliară de anul acesta a Taberei de la Nemțișor, slujind zilele trecute în soborul de 40 de preoți și diaconi, condus de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. Vedeam pe chipurile tinerilor, în lumina răsăritului de soare, înțelegerea că ritualul Sfintei Liturghii ne reamintește întreaga zestre a cunoașterii de care ne-am învrednicit și, mai mult decât atât, îi aducem, înlăuntrul inimilor noastre, pe toți cei pe care-i purtăm în rugăciune și-n suflete.

Și în acest an la Nemțișor tinerii au învățat și au trăit frumusețea rugăciunii comunitare căci ce poți vedea mai emoționant și mai ziditor de suflet decât această minunată și primitoare poiană, devenită o veritabilă „catedrală verde”, având drept „ziduri” falnicii brazi împrejmuitori, care acum răsuna de glasurile pline de bucurie și credință ale sutelor de rugători, transformând slujba slujbelor într-o autentică școală, dar și o poartă către Cer, un loc unde se pregustă bucuria părtășirii cu iubirea Preasfintei Treimi, unde participanții la tabără învață să locuiască și să se roage împreună, așa cum spune și David psalmistul: „iată acum ce este bun și ce este frumos, decât numai a locui frații împreună!” (Ps. 132, 1).

Spre marea bucurie a slujitorilor, la momentul rânduit s-au apropiat de Sfântul Potir numeroși tineri, însetați de Hristos, dovedind astfel că tabăra la care au venit nu este una oarecare, ci o modalitate de a-L întâlni în primul rând pe Domnul, nu doar în Sfânta Împărtășanie, ci și în sufletele atâtor semeni.

O asemenea experiență duhovnicească nu se poate uita ușor. De aceea am și redat-o aici spre neuitare, împărtășind cu cititorii Ziarului Lumina marea bucurie trăită la Dumnezeiasca Liturghie din tabără, dar și ca o mărturie a comuniunii și frățietății dintre cler și tineri, ba chiar dintre generații.

După încheierea celei de-a 15-a ediții a Taberei de la Nemțișor doresc organizatorilor să ducă mai departe minunatul și ziditorul proiect, și afirm că această întâlnire anuală a tinerilor din Moldova înseamnă, în primul rând, întâlnirea cu Hristos Dumnezeu, regăsit în semeni; înseamnă bucurie și exuberanță, rămâne o lumină aprinsă aici, la poalele Carpaților, purtată în sufletele miilor de elevi, studenți și îndrumători ai lor.

Nu greșesc când afirm că mii de suflete își vor aminti cu bucurie și dor de tabăra de la Nemțișor, deoarece de la inițierea ei și până astăzi, dacă facem un calcul sumar, am număra peste 10.000 de beneficiari. Toți aceștia poartă în inimi lumina de la Nemțișor, rodind frumos și bogat. Unii voluntari sau studenți din primul an al taberei acum deja s-au căsătorit, având și prunci. Printre ei sunt și preoți, care, în parohiile lor, duc mai departe această tradiție. Adună copiii satului, ai parohiei, pe cei veniți la bunici din mediile urbane sau din străinătate și le arată frumusețea Ortodoxiei trăită comunitar: bucurie și lumină din Ziua cea mare a Învierii.