Gânduri la o aniversare fericită

Clipă de clipă, Dumnezeu săvârşeşte minuni în viaţa noastră, în lume şi în creaţia Sa. De foarte puţine ori suntem pregătiţi să acceptăm darul şi toată darea cea bună care vin de la Părintele luminilor (Iacov I, 17). Printre astfel de minuni, poate cele mai sensibile şi mai uşor de acceptat pentru noi, prea obişnuiţii pragmatismului secular şi consumist, sunt cele evidenţiate de lumea copiilor şi a tinerilor. De fapt, orice copil şi orice tânăr reprezintă, fără putere de tăgadă, o minune reală! Viaţa este ea însăşi o minune, ce-i drept, mai ales atunci când se şubrezeşte sau când este pe sfârşite aici, pe pământ. Fiecare respiraţie, fiecare zâmbet, fiecare răsărit de soare reprezintă o minune pentru cei încercaţi în suferinţe, boli şi tragedii. Dar tot minuni sunt și terapia spirituală, cea medicală şi mai ales bunătatea umană, concretizate în milostenie.

O minune reală şi nu imaginară sau conjuncturală se adevereşte în văzul lumii, la Galaţi, în cazul unui tânăr de 17 ani, Dănuţ Mircea Tenea. Copil înzestrat de Dumnezeu cu mulţi talanţi fructificaţi şi înmulţiţi în familie şi în cea mai bună școală din municipiu, extrem de inteligent, comunicator perfect, zâmbitor şi ambiţios în proiecte mari, a fost greu încercat într-un accident rutier care l-a redus la imobilizare totală, operaţie pe creier şi a rămas cu grave deficienţe de memorie, incapabil să mai vorbească! După mai bine de un an de luptă crâncenă cu nemiloasa boală, prin eroismul şi disponibilitatea mai mult decât exemplare ale familiei, datorită omului lui Dumnezeu, ziaristul Costel Crângan de la „Adevărul”, am luat cunoştinţă de situaţia respectivă şi am aflat de intenţia de a-l interna într-o clinică de recuperare din Germania. Nu este deloc importantă partea materială a ajutorului oferit, deoarece lucrurile normale şi absolut fireşti în salvarea oricărui copil presupun credinţă în Dumnezeu şi ajutor tot de la El, prin oamenii Săi de pe pământ. Aşa suntem oameni, ajutându-ne ori de câte ori este trebuinţă. Aşa funcţionează iubirea, medicamentul foarte rar folosit între noi, dar unicul cu garanţie eternă în actul mântuirii. Minunea pentru mine constă în legătura sufletească ce s-a sudat cu Dănuţ şi familia sa de îndată ce am început să ne rugăm împreună, să ne vizităm, să credem şi să sperăm în recuperare. Dănuţ a făcut mai întâi progrese spirituale acasă, cu noi, cu familia, cu prietenii, cu Dumnezeu!

L-am rugat pe Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Serafim din Germania să ne ajute prin comunitatea parohiei de la Freïburg, păstorită de vrednicul părinte Mircea Tudorache. Acolo, de îndată ce s-au prezentat la clinică, a fost supus terapiei medicale de excepţie. După o lună, Dănuţ merge pe picioarele lui şi face logoterapie în limba engleză. Minune mare! Dar şi latura spirituală a aceleiaşi metode de vindecare a fost şi este susţinută de preotul şi comunitatea de români care-l înconjoară.

Dănuţ participă la terapie în clinică şi la Liturghie cu tineri ca el, care iată, la împlinirea vârstei de 17 ani, duminică, 29 septembrie, i-au oferit daruri mari de familiaritate românească printre străini, de afecţiune juvenilă departe de colegi şi suport uman, care-i cea mai convingătoare lecţie de viaţă pentru noi toţi. Iată ce clinici divine a aşezat Domnul prin Biserica Ortodoxă Română, la iniţiativa Preafericitului Părinte Daniel, printre românii de pretutindeni! Şi noi îi simţim spiritual mereu cu noi, iar dânşii suplinesc toate cele de lipsă în viaţa grea uneori, în boli şi suferinţe acasă. Ne vindecăm şi unii, şi alţii îndeplinind iubirea faptică, acolo şi aici. Important este progresul medical şi spiritual în viaţa lui Dănuţ, a familiei sale şi a noastră, a tuturor. Să fie aşa pentru toţi copiii, ca şi pentru Dănuţ, oriunde şi cu aceeaşi şansă divină şi umană. Te aşteptăm, pe picioare, acasă, Dănuţ! Încă o dată, La mulţi ani!, îți transmite cel pe care-l dezmierzi adesea cu apelativul „Prietenul meu”.