Una dintre cărțile care aduc în atenție personalitatea Sfântului Andrei Șaguna este și prima biografie despre el, scrisă de secretarul său, Nicolae Popea, Episcopul de mai târziu al Caransebeșului și membru
18 Ian, 2026
Generalul
Bunicul s-a întors din război pe dedesubtul pământului, cu tălpile lipite de tălpile bunicii, care ținea luna de coarne, arând câmpul cu ea. Așa l-a dus bunica pe bărbatul ei acasă. Îl semăna în fiecare primăvară, știind că, într-o zi, o să-l vadă răsărind de sub brazdă.
Noroc cu cerul!, i-a spus ea când l-a văzut. Cu el m-am ajutat cel mai mult în timpul cât ai lipsit tu de acasă.
Venise cu mâna goală, cu ranița goală, cu burta goală, cu inima goală. Nu ți-au dat nimic pe acolo?, l-a întrebat bunica. Nimic, a răspuns el. Soldat prost am plecat, soldat prost m-am întors.
Era seară, încă de dimineața fusese seară în ziua aceea. Din cauza asta, ei se vedeau unul pe celălalt ca prin fum. Ce soldat?!, a izbucnit bunica în râs. Văz că ești ditamai generalul. Eu?!, s-a umplut dintr-odată câmpul de mirarea bunicului.
Tu!, a continuat bunica să râdă. Te-am făcut eu adineauri. Cum? Simplu ca bună seara! Am luat toate stelele de pe cer și ți le-am pus ție pe umeri.
Ce te-a apucat? Nu vezi că abia mă țin pe picioare? Ziceam să moară ăștia din sat de necaz când or să te vadă. N-a murit, însă, nimeni, dormeau cu toții când a intrat el pe uliță. Iar a doua zi, stelele de pe umerii lui dispăruseră.
Ce făcuși, femeie?, a întrebat-o bunicul din pragul casei pe bunica. Acolo, pe prag, l-a și prins din nou somnul, înainte ca ea să apuce să-i răspundă. Ce făcuși tu?, a țipat ea, când și-a dat seama că el nu mai vrea să se trezească. Și a aprins iute o lumânare. De la lumânarea aceea s-a făcut, atunci, ziuă în sat, fiindcă Soarele, întors și el de pe front odată cu bunicul, căzuse într-un somn la fel de adânc, uitând să se mai trezească.
.jpg)
